Trei sfaturi scurte despre alergat

Pentru că prietenii mă tot întreabă, dar şi pentru că observ, în jurul meu, alergători începători, m-am gândit să punctez aici, scurt şi la obiect, câteva dintre cele mai importante chestii, care pe mine m-au ajutat teribil la alergat. Cel mai probabil, voi continua lista.

1. Fiecare are ritmul lui. Nu cotează că tu faci trei ture, în timp ce gagica aia din faţa ta face de două ori mai multe. Nu trebuie să te intereseze decât confortul tău, limitele tale.

2. Nu-ţi inventa limite. Dacă ai avea, la doi paşi în spatele tău, un ugicaş în serie, sigur nu te-ar durea piciorul, ai putea respira bine sau alerga puţin mai repede. Ce încerc eu să spun aici este că şi atunci când crezi că nu poţi mai mult, sigur poţi. Ca începător în ale alergatului, lupta cea mai mare, cel puţin pentru mine, a fost să nu-mi fur singură căciula, dar nici să trag periculos de corpul meu. Eu m-am orientat, de la început, spre alergarea de rezistenţă.

Şi chiar dacă nu puteam mai mult de 500 de metri, am căutat să-mi dau seama dacă m-aş simţi mai bine încercînd să obţin viteză mai mare, şi nu distanţe mai mari, dacă ar trebui să mă orientez spre alergarea de viteză. Încă un moment în care a fost nevoie să-mi ascult corpul.

Da, e drept, au fost momente când durea splina, dar deja ştiu că, după 5 minute, senzaţia dispare, ca şi când n-ar fi fost. Am învăţat că şi corpul nostru se răsfaţă şi că, atunci când nu şi-a făcut temele şi nu vrea să meargă la şcoală, se dă bolnav. Rolul tău este să-l asculţi şi să fii sincer. Cu tine, în primul rând.

Şi nu vreau să sune ca şi când mă simt atoateştiutoare, dar chiar poţi mai mult, crede-mă. Un metru, zece minute, mai rapid sau mai des. Poţi.

3. Nu mânca nimic cu vreo două ore înainte. Habar n-am ce zic medicii, nutriţioniştii şi alţi sportivi, dar decât să alerg cu stomacul plin, mai bine mă descalţ şi pun de-un semimaraton pe cuie… Nu cred că există o senzaţie mai neplăcută. Mâncare înainte de alergare, not for me.

Cât despre mâncarea după alergare, prefer să aştept cam o oră, o oră şi jumătate, timp în care mă spăl, scriu pe blog sau fac alte chestii. Din nou, e doar experienţa personală, nu e o reţetă universală care să te facă să te simţi bine înainte sau după ce alergi. De exemplu, ştiu persoane care iau glucoză ori ciocolată înainte de a alerga. Eu nu simt nevoia, pur si simplu.

Acestea-s doar trei dintre lucrurile pe care mi-am dorit să le împărtăşesc cu voi după vreo doi ani de alergat.

Voi aveţi astfel de sfaturi, de obiceiuri, când faceţi mişcare?

Sursa foto cover

***
Urmăreşte-mă prin Bloglovin.
Stăm de vorbă şi pe pagina de Facebook, şi pe Twitter. Pun poze pe Instagram şi pe WeHeartIt. Pun lucrurile preferate pe Pinterest şi pe Tumblr. Nu uita să mă urmăreşti în aceste reţele sociale!

Lasa un comentariu

10 comentarii
  1. eu nu alerg, dar fac exercitii si sunt de acord cu tine la capitolul mancare. nici eu nu ma simt bine daca mananc inainte de sport
    pupici!

  2. …Scuze ca mi-a luat 40 de ani sa raspund, am fost plecata la mare, m-am rupt de tot si am zacut ca soparla la soare. I love you back, loved you since the post in which you shared your running ambition. Te scot la o cafea si la un alergat anytime. You kick ass. 🙂

  3. Anca says:

    Eu mananc dupa alergat 🙂 chiar la o jumatate de ora, adica fix cand ajung acasa. Cu mancatul inainte am patit-o mai demult, mancasem cu o ora inainte sa alerg, pe langa ca n-am avut nu stiu ce performanta am mai si varsat dupa cateva ture, deci da, big no no. Digestia cere si ea energie, si sange, cand ne apucam sa alergam cu stomacul plin digestia se opreste si mancarea incepe sa fermenteze, at least asta am citit eu ca se intampla.
    As mai adauga importanta incaltamintei comode, de alergat. Nu toti adidasii sunt pt alergat. Nu zic ca tre’ sa ne luam Nike Runners 5.0 dar nici conversi sau pantofi sport de aia finuti nu-s buni.

    • Macnetize says:

      Oooh, da, încălțamintea e foarte importantă. Cât despre mâncare, eu nu pot alerga dacă am stomacul plin. Nici după nu mănânc, vreo două ore sau cam așa, tot din obișnuință, dar mai ales pentru că organismul își continuă arderile. Altfel, da, și eu am avut senzația că vărs tot, după ce m-am brănit bine. Că deh, ieșea fata la alergat :))

  4. Magda says:

    De fiecare data cand am incercat sa alerg, oboseam dupa 2 minute. Am gasit pe internet multe tutoriale despre Jogging pentru incepatori si ceea ce a functionat la mine a fost sa alternez alergatul cu mersul. Am inceput cu 3min mers si 1min30 alergat, iar treptat, cresteam timpul de alergat, scadeam timpul de mers si uite asa am avansat destul de mult. Acum imi place sa alerg.
    Plus, atat timp cat muzica e foarte tare si nu ma aud respirand (in conditiile in care incerc sa respir corect), totul e ok. Daca nu, incep sa clachez. Respir ca o astmatica:))

    • Macnetize says:

      Ești foarte tare că nu te-ai lăsat. O să vezi că, în timp, o să te reglezi și cu respirația. Eu după vreun an sau cam așa, începusem să opresc muzica, mai ales pe ultimele zece minute or so. Dar tot cu muzică îmi place 🙂

  5. Andreea A says:

    Stiu ca tu esti mare fana alergat, insa eu sunt impotriva 😀 Nu numai ca nu-mi place, dar am citit si foarte multe opinii cum ca, in timp, afecteaza incheieturile iar eu deja am probleme mari cu ele si nu-mi mai trebuie extra 😀

    • Macnetize says:

      Să știi că am mai auzit persoane care spun asta. Eu sunt cea mai mare fană a alergatului, pentru că-s exemplul viu că, deși am avut luxație de șold când m-am născut, alergatul nu doar că nu-mi face rău, dar mi-a ajutat mult piciorul cu pricina. Bonus, un genunchi care mă durea adeseori, s-a cumințit acum. Dar da, la început, nici piciorul, nici genunchiul nu au fost prea încântate de alergările mele.
      Oricum, important e să faci mișcarea care simți că face bine, cu care te simți confortabil. Știi, specialiștii zic acum că oul e bun, mâine că gălbenușul e rău, poimâine că mai știu eu ce. Dar dacă ție îți plac ouăle și le mănânci când simți tu precis că ai nevoie, e perfect. Personalizare și cumpătare, deci 🙂

  6. In tineretea mea si eu alergam si faceam foarte mult sport ,acum din pacate nu mai pot decat sa ma plimb ,dar este bine si asa 🙂

Lasă un comentariu