În urechile mele răsună mereu o muzică, iar în aplicația mea Apple Music e cea mai mare dezordine. Îmi tot propun să mai șterg din listele alea de redare, să mai pun în ordine una, alta, dar nu-mi reușește. Asta pentru că adaug mereu muzici noi; pentru mine e un viciu, recunosc.

În ultima vreme, am ascultat câteva românești bune, chiar dacă nu despre toate mi-aș fi imaginat că o să-mi placă atât de mult.

Până la Tudor Chirilă nu știam cine e Killa Fonic, dar mă bucur că l-am descoperit. Cu scuzele de rigoare, tot Tudor mi se pare mai mișto în momentul ăsta. E fascinant cum și-a educat vocea, cum știe să se adapteze, astfel încât rezultatul final să fie ăsta…

Preferații mei din muzica românească, VUNK. Mi se par profunzi, actuali, amuzanți, ironici (cred că ironia e virtutea mea preferată), mereu în căuarea de „și mai creativi”. Continuă să mă uimească și le mulțumesc pentru cele mai faine piese ever.

Și, dacă pot învăța orice-mi propun (azi am luat 100 de puncte la testul Coursera de chineză, yaaaay!), să cânt bine și frumos nu prea am cum, nu am de unde, oricât m-aș strădui. Dar, cine știe, în altă viață poate voi prinde măcar un duet cu Vunk :)

Și acum simt nevoia să ridic mâna și să recunosc că mă declar vinovată de prejudecăți.  Am zis mereu că mie nu-mi place trapul. Pe Bruja o știam de la Asia Express și nici acolo nu am simțit că e concurentul preferat. Dar cum mă uitam eu într-o seară la Colegi de cameră cu Bordea și Cortea, am dat să ascult cel mai recent album al ei. Și e belea…

Dacă nu sunteți mai catolici decât Papa și nu vă-mpiedicați, pe alocuri, de un limbaj nu tocmai de școală catolică de fete, copila asta face extraoridinar de bine ceea ce face. Preferata mea? Tokyo. Bonus? Coperta albumului, mișto rău de tot.

Gata, Roger and over. Voi ce mai ascultați în ianuarie 2024?

Hugs!