Nu știu de ce m-o fi apucat nostalgia, dar am o perioadă tare ciudată. În primul rând, visez. Cred că nu există noapte în care să nu visez. Da, aparent, nimic ciudat, dar vă spune asta un om care, până la onorabila vârstă, a visat de cinci ori adunat… În al doilea rând, o fi de la iarna care nu e iarnă, că altfel nu-mi explic, dar am o senzație de amorțeală, asta deși mă mișc cel puțin la fel, dacă nu chiar mai mult decât de obicei.
Și trei, nostalgia asta, bat-o vina. Mă surprind peste zi alunecând tot mai des în episoade din copilărie, copilărie de care mi-e tare dor. Și uite așa, mi-am amintit cele mai mari trăznăi din copilărie, iar printre ele sunt câteva beauty & fashion related.
Nici o rochie nu e ca prima
Aveam, cred, vreo șase ani, când, pentru că-mi plăcea atât de mult rochia “de bună” a mamei (una dintre cele două rochii “bune” pe care le avea), am decis că aș vrea să o port. Dar cum era prea lungă, harșt! și da, a devenit mai scurtă și, deci, a mea :D Firește că mama s-a făcut fix de culoarea rochiei, când mi-a văzut isprava. Mai avem și acum obiectul incriminator și, cred, pentru amândouă, peticul ăla de material ciopârțit e una dintre cele mai de preț amintiri.
Când tunsoarea nu-i chiar ce credeai
Dar cred că pățania de pe primul loc este cea prilejuită de mersul la tuns. Cum la întrebarea “Toni, vrei să te tunzi? Ești sigură? N-o să te răzgândești după aia?” am răspuns cu un “Da!” ferm, nimeni nu și-a imaginat ce avea să vină. Potopul! După ce, dintr-un păr lung și frumos, ce trecea de umeri, fetița de șase ani a rămas cu o tunsoare french, urletele și plânsetele ce izvorau din coaforul de pe Mihai Bravu (care, apropo, mai există și în ziua de azi) nu cred să fi fost surclasate vreodată nici de cea mai puternică soprană de la operă…
Ba mai mult, pe lângă faptul că urlam “Păuuuuul meu, păăăuuul meu, vleau păăăul meu înapoi, puneți-mi la loc păăăuuu’ meu”, vecina care o însoțise pe bunica mea în demersul “să tundem dracul de copil” și care, săraca, încerca să mă calmeze pupându-mă și strângându-mă în brațe, s-a trezit cu o mușcătură pe braț care l-ar face invidios până și pe Hannibal Lecter…
Un breton cum n-a văzut Parisul
O amintitre ceva mai recentă, din perioada mea de “domnișorică”, are a face tot cu părul. De data aceasta însă, e din seria: “Ce-și taie omul cu mâna lui crește într-un an…” În clasa a opta, am vrut breton. Și cum răbdarea e ultimul lucru care mă caracterizează, l-am vrut în secunda aia, în care am gândit că-l vreau. Și dă-i și taie, Antonio, dă-i și taie. Da’ cum luam din dreapta, se strâmba în stânga. Cum mai retușam puțin în stânga, se strâmba în dreapta. Și uite așa, puțin câte puțin, bretonul meu a ajuns de lungimea de nici o lungime… Adică era atât de scurt, că ar fi putut, la fel de bine, să fie invizibil. Dar nooo, nu era deloc invizibil. Un breton minuscul, parcă aș fi avut un cârd de arici mici, mici, de jur împrejurul frunții.
Pe seară, în bucătărie, la lumină puternică, albă, de neon, numai ce-o văd pe mama că vine spre mine, încercând să-mi șteargă “negreala aia din frunte”. Zău, vă spun, am crezut că o să leșine când și-a dat seama că negreala era, de fapt, un mic, foarte mic breton. Cel mai mic. :D
Deci, după cum vedeți, mă pot “mândri” cu ceva isprăvi, ca urmare a pornirilor mele de fashionistă și de copil curios la tot ce însemna machiaj, păr, unghii și altele de felul ăsta.
Mic concurs – dacă aveți chef de nostalgii
Da, e clar o perioadă nostalgică și uite și de asta mă bucur că am blog, că pot să vin aici, printre prietene, și le pot povesti, lângă o cană cu cafea cu lapte, mici frânturi din copilărie.
Și cred că toate avem istorioare hazlii, mici drame, poate, la momentul la care s-au întâmplat. Dacă v-am deschis apetitul pentru povești și v-am activat nostalgia, vă aștept, cu drag, poveștile.
Prin tragere la sorți, una va câștiga un premiu surpriză, “nostalgic”, de azi în două săptămâni. Înscrierile, până la 4 februarie, miezul nopții, printr-un comentariu, cu o amintire de-ale voastre, la această postare.
Dacă aveți blog și v-am deschis apetitul pentru a scrie mai mult despre amintirile voastre de beauty și fashion din copilărie, și lăsați un link la această postare, aveți trei șanse în plus.
Kisses și vă aștept, cu interes, amintirile :)
15 comentarii