Cei care mă urmăresc de ceva timp ştiu că m-am confruntat cu nişte probleme cu tenul şi că, grație uneia dintre cititoarele mele, am ajuns să-mi fac analizele la Institutul Cantacuzino. Menționez că nici în pubertate n-am avut acnee, deci imaginați-vă uimirea mea să o dobândesc acum…

Am tot spus că voi scrie, cu toate detaliile, despre tot ce a însemnat tratamentul stafilococului auriu şi apoi alb. Am amânat doar pentru că ar ieşi o lucrare de disertație, la cât de lung a fost tot procesul, la câte hopuri şi momente de aproximativă depresie am străbătut, la câte am de povestit.

Astăzi, am primit, într-un comentariu pe blog, o întrebare, şi mi-am amintit de cât m-am chinuit, de câte întrebări mi-am pus, la vremea aceea, de câte frici am avut.

O să pun şi aici comentariul şi o să scriu câteva gânduri. Sper să ajute.

buna! am si eu stafilococ alb am fost la Cantacuzino si am luat vaccinul dar mi-e teama. am citit tot pe net ca dupa vaccin apar si mai multe cosuri sau mai mari… mi-e frica de o eruptie, si mi-e teama ca nu va avea niciun efect. Esti prima la care citesc ceva de bine despre vaccin… Zi-mi mai multe, te rog, despre el… Chiar a functionat??

Nu vreau să influențez în nici un fel decizia fiecăruia de a face sau nu un tratament şi aş vrea să fie clar şi să aveți mereu în vedere că tratamentele pot avea rezultate diferite, în funcție de foarte mulți factori.

Tot ce pot să fac eu e să vă trimit să cereți, după analiza pe care insist să o faceți la Cantacuzino (cu tot cu antibiograma), sfatul medicului/medicilor. De asemenea, documentați-vă mult; eu am citit tot ce am găsit, de la cărți de specialitate la forumuri de mămici care tratau acest subiect.

Da, după ce am scăpat de stafilococul auriu cu tratament cu antibiotice, l-am căpătat pe cel alb şi atunci am decis să fac vaccinul. M-am temut şi eu de acea erupție, despre care auzisem că e posibil să apară. Am întrebat, chiar la Cantacuzino, pe cea care mi-a făcut cele 20 de injecții cu autovaccin timp de zece săptămâni. Mi-a spus că e posibil să apară ceva mai multe la jumătatea tratamentului, dar doar pentru o scurtă perioadă de timp.

În cazul meu, nu ştiu să fi observat că-s mai multe. Poate de unde m-am apucat de operațiunea asta aşteptându-mă la orice.

De asemenea, cred că alimentația a avut un cuvânt important de spus în cazul meu. Foarte, foarte multe fructe şi legume, crude, în majoritatea timpului. Mai puține brânzeturi, ton şi somon de două ori pe săptămână.

Extrem de important: nu am atins fața, am scăpat (cu greu, cu mare greu) de obiceiul de a umbla pe față.

Şi chiar dacă tenul meu nu-i perfect, chiar dacă am zone cu pori dilatați, puncte negre şi o zonă T mai grasă, chiar dacă o să sune ca naiba (nu sufăr de cultul personalității, dar femeile care s-au confruntat cu probleme de ten vor înțelege bine ce zic), toate eforturile au meritat.

E o treabă să ieşi nemachiată din casă şi să întorci un cap, două de bărbați. E mica mea victorie în lupta cu doi stafilococi care, dincolo de problemele de ten, mi-au cauzat şi alte neplăceri (am pus o mare parte din desele mele răceli şi dureri în gât pe seama lor).

Şi o să fac o nefăcută, pentru cititoarea mea care mi-a trimis comentariul, dar şi pentru toți cei care trec prin probleme similare şi nu ştiu ce decizie să ia. O să pun o fotografie cu mine, aşa cum sunt eu, fără pic de machiaj.

Cel mai probabil, când ne întâlnim, voi avea ceva dermatograf, rimel, puțin blush, un creion de sprâncene, poate puțină pudră. La evenimente, îmi place să mă machiez frumos, am descoperit ce complimente frumoase atrage un smoky eyes, atunci când îl port. Dar pentru a mă simți bine din interior, pentru a avea încredere, a fost nevoie să iau decizii care să-mi permită să ajung la starea de acum.

A fost greu, a fost cu plâns, cu machiat chiar şi la sport, pentru că mi-era ruşine să ies din casă. A fost un tratament care a funcționat în cazul meu, iar sfatul meu, rugămintea mea e să adunați toate informațiile, să vorbiți cu medicul, să căutați variante şi să nu vă lăsați.

Kisses, hugs şi gânduri bune!