Uneori, în viața asta, înveți fix de acolo de unde nu credeai. Se întâmplă să primești fix îmbrățișarea aia de care aveai nevoie fix de acolo de unde nu te așteptai.
Sunt mândră de mine pentru că m-am îndepărtat pentru totdeauna de oameni despre care credeam că mă ajută. De fapt, se ajutau pe ei. Sunt mândră pentru că știu și pot de una singură. Pot să fac orice, indiferent de preț. Da, uneori plâng, nu-mi iese din prima, dar apoi mă ridic și continui să-mi croiesc drum.
Zeci de joburi grele, solicitante, două licențe, o căsnicie ratată, un copil, boală, depresii, I know them all. Și continui pe drumul meu. Sunt doar eu cu mine.
Am avut nevoie de 40 de ani să înțeleg că nu am nevoie de validare. Da, încă mă doare când greșesc. Da, aș vrea să știu și din ce sunt alcătuite stelele, și când tre’ să pun virgulă. Dar învăț zilnic. Citesc fără oprire, aș citi și-n somn. Nu toate se lipesc de mine, dar încerc.
Oamenii vin și pleacă. Uneori, e mai bine să plece.
Am puținii mei oameni atât de iubiți, cărțile, muzica mea; e acolo fiu-miu, sunt ai mei. Sunt acolo colegele mele – who the fuck sings and laughs better than we do? E acolo Zoso (de când se ocupă serios de YT, nu e prânz fără el), sunt Micutzu și Bordea cu A fost o glumă (când grijile mă trezesc pe la 3-4 dimineața, adorm cu voi, you restore my faith in humanity), sunt acolo băieții de la Ceva mărunt.
E greu. Viața e și frumoasă, și grea. Dar depinde doar de noi să înțelegem de ce suntem aici. Să încetăm să ne văităm și să trăim cu adevărat.
Uh, da, album nou alt-J, se cheamă The Dream. Una dintre piesele mele preferate:
Cam atât pentru acum. revin cu cărți, parfumuri și altele existențiale.