Azi, a fost vară. Cu soare mult și atât de frumos, cu caniculă, cu ploaie torențială (v-am spus cât de mult îmi place ploaia?). Azi, n-am multe vorbe la mine. Doar pe astea:

Unul dintre cele mai delicate videoclipuri văzute lately. Dincolo de vizual, cuvintele, omaga!

Momentul ăla în care te oprești brusc și zici: Damn, they wrote the song for me! Mă rog, for us. For what it used to be us.

Și un băiat cu bicicleta, care te vede că mai mult alergi decât mergi, grăbită și cu un picior care șchioapătă, te întreabă cât se poate de politicos dacă nu te poate duce undeva :)) N-am mai apucat să-i mulțumesc, eram cu capul în nori. O fac acum. Mulțumesc, om frumos!

Și un cer, băi, un cer de părea ireal. Suspectez că era ireal.

Mâine e greu. Dar o să fie bine. Și soare, și ploaie, și bine.

Kisses. Mulți!