Nu mi-au plăcut, ani de zile, duminicile. Erau sfârșituri, erau apropieri de frică, erau la granița panicii. Deși, la panică totală, reacționez impecabil. Dar nu erau panici întregi, ci pui de-o zi de panică.

Nu mi-a plăcut, ani la rând, momentul dintre după masa cu părinții (și când eram acasă și când am avut o altă casă) și momentul în care ceasul arăta 00:00. Un amalgam de stări mâloase, de angoase, de paralizii miniaturale. Îmi părea că jumătățile inferioare de duminici sunt pseudo-supraviețuiri.

Acum, m-am schimbat. Jumătățile de duminici, astea dinspre luni, vin cu round-ups, vin cu temeri, vin cu angoase, cu mulțumiri și cu nemulțumiri. Dar vin cu o versiune a mea mai bună, mai înțelegătoare, mai calmă, mai nebună. Mai aproape de fericire.

Am învățat că duminica poate fi minunată, deși tocmai te pregătești de un alt drum, deși set-ul se schimbă, deși ai de făcut un .ppt despre descoperirile Portugaliei. Ai parte de mult ajutor (thank you, PowerPoint Master, I will feed you endless beers), de o melodie ce nu-ți mai iese din cap, oameni atât de mișto, de happy, de încărcați de energie. Dacă stai o clipă să privești, e magie. Portugalia, Brazilia, Pedro Álvares Cabral, Florence and the Machine, Out of Practice, vin alb sec, legume cu sos de soia și ciuperci, o liniște bruscă, motan, sun-o pe mama, pisici multe, bilețele pe caserolele cu ciorbă, fluturași vegetarieni, râsete, oameni în telefon, adidașii, of adidașii, o fi aglomerat pe Lia, oare îmi crapă oasele până acolo, ai vrea să alergi, o fi urât la urgențe, markere roz, Los labios de Bárbara, ce o fi L5 S1, frustrare, dicționare, Iv cel naiv, Los polifacéticos, frici, dorințe, nervi, calm, Instagram, creioane mecanice, picături de transpirație, gheață. Și buze mușcate. A pursuit of happiness. Căci, despre asta e viața. Despre liniște, despre fericire. Despre aer, soare, despre suflete. Despre duminici.

Am în față o săptămână… plină. E încă duminică și eu sunt în fața Mac-ului, scriind mailuri, trimițând proiecte și dorindu-mi ca ziua să aibă un miliard de ore.

În ultimele zeci de duminici, am învățat o lecție al naibii de importantă: dacă nu ți-e bine, fă ceva. Nimeni n-o să facă în locul tău.

Hai să avem o săptămână. Da, să fie cum vrea ea. Doar faptul că e ar trebui să ni se pară minunat. Cu bune, cu rele, eu o să am o săptămână și o să mă bucur cât pot de ea.

Fiți voi, oameni frumoși!

Cover image via © Shutterstock. By the way, I love these guys <3