Cele care mă urmăriți de ceva vreme, știți că am căutat multă vreme un loc unde să-mi fac unghiile. Nu mai știu cum am ajuns la Nail District by Anko, cel mai probabil căutând pe net. Dar să vă povestesc, știu sigur că multe dintre voi sunt interesate.

Natura nu m-a înzestrat cu unghii rezistente și, indiferent ce tratamente am încercat, de la cele mai scumpe la cele mai ieftine, nimic nu a funcționat. Dacă seara mă dădeam cu ojă, a doua zi arăta inestetic, din pricină că unghiile se exfoliau, se rupeau etc.

Intern, analizele îmi arătau niveluri normale ale mineralelor din organism. În fine, cert e că, de câțiva ani încoace, am ales să mă răsfăț o dată sau de două ori pe lună cu o manichiură. Am căutat foarte mult până să găsesc un loc de unde să plec foarte mulțumită. Am trecut prin tot felul de experiențe: de la manichiuri prost executate, la manichiuri de pe urma cărora m-am ales cu mucegai pe unghii. Horror, ce să mai…

Iar dacă găseam, în sfârșit, un loc, la un moment dat se schimba ceva și puf!, magia dispărea. De aceea am plecat, de altfel, de la unul dintre saloanele la care am mers, cred, mai bine de un an și jumătate. Tipa care-l deținea și care, inițial, lucra singură, l-a extins și a angajat oameni. După chipul, asemănarea și talentul ei, am crezut. Ei bine, nu. Când, încrezătoare, am mers la una dintre colegele ei, în speranța că voi primi o manichiură la aceleași standarde, am plecat, în schimb, cu o manichiură care, a doua zi, sărise de pe vreo patru unghii.

Nail District by Anko

Dar să revin. Nu mai știu cum am ajuns la Nail District by Anko, cel mai probabil căutând pe net. Știu că vă întrebasem și pe voi, pe Facebook, la un moment dat, și am primit recomandări. Până și pe casierele de la Zara ajunsesem să le întreb unde și-au făcut unghiile :)).

Poate părea desuet, dar când, pe lângă faptul că e singurul răsfăț pe care ți-l oferi într-o lună, mai e și o necesitate, chiar contează să găsești un loc din care să pleci mulțumită.

Revin la Nail District by ANKO, și vreau să precizez că fetele acelea habar n-au că am blog, că scriu despre așa ceva. Am plătit pentru fiecare manichiură, iar aceasta nu e o postare plătită, nu-i un barter, ci doar o părere sinceră, un soi de articol incognito. Că tot îmi doream eu să scriu astfel de texte de multă vreme.

Cum ziceam, am nimerit acolo întâmplător, iar prima experiență a fost de nota 20. Eu am mers la Adriana; la ea am fost de vreo șapte-opt ori, până în 24 decembrie, cu o singură excepție, când am uitat să mă programez din timp și, cum la ea era full, am mers la una dintre colegele ei. Adriana a intrat, la un moment dat, în concediu de maternitate, așa că mi-am făcut programări la cine s-a nimerit.

Numele fetelor contează mai puțin, cred. Asta pentru că indiferent la cine am fost, am plecat mulțumită de o manichiură impecabilă. Totuși, Adriana rămâne pentru mine the best: extrem de tipicară, dar rapidă, foarte organizată. În plus, manichiurile făcute de ea mi-au rezistat cel mai bine și mai frumos.

Salonul e relativ aproape de mine, cam la 20 minute de mers pe jos, în zona Armenească (mai exact, pe Armenească, la nr. 36). Fetele nu întârzie niciodată și nu te lasă să aștepți, iar acest lucru e solicitat și clientelor. Dacă întârzii mai mult de 15 minute, ai toate “neșansele” să-ți pierzi locul, pentru că se decalează întreg programul și asta ar însemna ca restul clientelor să aștepte prea mult. Mi se pare o mare dovadă de civilizație și de bun simț să fii la timp, atunci când ai o programare.

În plus, salonul este axat doar pe manichiură/pedichiură și cosmetică. Pentru mine e un mare plus, treaba asta dându-mi impresia că oamenii sunt super-specializați (ceea ce și sunt). Locul este plăcut, curat, prietenos, răcoros vara și călduros iarna, prețurile sunt decente și la vedere și există posibilitatea să-ți faci abonament, lucru care implică un discount. De exemplu, eu am avut un abonament de semipermanentă simplă, ce includea cinci ședințe, și a costat 260 lei, adică am plătit 40 lei, în loc de 60 lei.

Poate unul dintre cele mai importante aspecte, pe lângă priceperea manichiuristelor, e curățenia. Fiecare clientă are o pilă, frumos așezată într-un plic pe care stă scris numele ei, totul e sterilizat, dezinfectat, curățat, spălat. Țiplă. În plus, dacă și voi sunteți, uneori, împrăștiate ca și mine, stați fără grijă: mereu, dar mereu, veți fi sunate cu o zi înainte, pentru a vi se aminti de programare.

Totuși, de ce nu mă mai duc?

Trebuie să recunosc că acum sunt într-o pauză. Cumva izolarea a venit la timp, pentru că simțeam nevoia să iau o pauză, chiar dacă mai am o ședință plătită din abonament. La fel cum trebuie să mărturisesc că, după ce a plecat Adriana, nu am mai fost la fel de mulțumită. La ea nu am avut niciodată vreo problemă, însă ulterior m-am cam trezit cu câte o unghie, două, trei ciobite la doar o zi-două după manichiură, fără să fi făcut ceva ca să le stric.

În plus, tarifele au mai crescut, locuri libere nu prea mai găseai (asta înainte de carantină), așa că m-am tot gândit la o soluție pe cont propriu. O colegă de birou are draguță a fost și mai drăguță să-mi împrumute lampa ei și câteva produse și, după ce mi-am efectuat acasă o manichiură semipermanentă care a ieșit aproape decentă, am zis că pot să încerc să-mi fac și singură.

Urmează să vă povestesc ce și cum: intenționam să îmi comand o lampă și câteva produse necesare pentru o manichiură semipermanentă acasă. Între timp, le-am dat unghiilor mele o pauză de la lămpi, oje semi și altele și le mai colorez, din când în când, cu oja obișnuită,  în culoarea mea preferată pentru manichiură, albul.

Vă las cu câteva imagini cu manichiurile făcute, de-a lungul timpului, la Anko.