De ce avem nevoie, uneori, să plecăm

Ni se întâmplă, uneori, să credem că lucrul pe care îl trăim e povestea vieții noastre. Ni se întâmplă, uneori, să credem că, de acolo înainte, nici măcar cerul nu mai e limita; că nu există oprelişti, că se poate orice atâta timp cât ochii tăi mari şi luminoşi privesc cu dragoste, când cerul apune şi când dimineața intră prin obloane albe, de Lisabona.

Ni se întâmplă, uneori, să credem că există minuni, să sperăm că negru o să fie mereu doar asfaltul, şi o idee mai negru după ploaie; asfaltul negru şi tatuajul şi că, în rest, chiar dacă viața nu-i roz şi cei 35 de ani petrecuți prin ea ți-au demonstrat asta cât s-a putut de intens şi de dur, ştii că poate fi măcar colorată dacă există bunăvoință şi dragoste.

Ni se întâmplă, uneori, să hrănim ciorile.

Ciori mari, solitare, care-şi caută hrană aşa cum tu cauți afecțiune. Ciori luptătoare, negre. Negre ca tine, şi tu eşti neagră acum, doar că pe interior. Şi gri e totul în jur şi tragi aer în piept, înfunzi căştile şi mai adânc în urechi, de parcă aşa nu ai mai auzi țipetele şi durerile şi icnetele de neputință, şi nici tăcerea care taie adânc în timpane până când încep să sângereze.

În fața urii, răspunzi cu dragoste. În fața singurătății, zâmbeşti. În fața tristeții, cauți bucuria. În fața greului, ai prietenii acolo. Iar dacă nu sunt, înseamnă că eşti suficient de puternică să mergi mai departe singură.

Mă gândesc acum la toate femeile care, într-un moment al vieții lor, au simțit că nu mai pot, că totul e degeaba, că nu mai pot lupta.

Nu am fost niciodată vreo feministă, ba trebuie să mărturisesc că dimpotrivă. Cu toate astea, ştiu că viața are its funny ways şi că uneori vi s-a părut că e cel mai rău moment al vieții voastre. Ştiu pentru că asta simt şi eu acum şi, cu toate astea, sunt conştientă că nimic nu mă poate doborî.

Oricât de greu ar fi, dacă te duce capul, îți înveți lecția şi niciodată în viața asta sau în alte vieți nu o să repeți greşeala.

Au şi greşelile marele lor rol în viața asta, iar dacă le-ai făcut cu inima deschisă şi cu ochii mari şi luminoşi, crede-mă că nu tu ai greşit.

Oricât de tare ar durea, e mai bine să îți faci bagajul şi să pleci, pentru că oricine în lumea asta are dreptul fundamental la iubire şi oricine în lumea asta merită un strop de înțelegere, de empatie, o mângâiere şi o vorbă bună, un pic de încredere acordată şi bucurie, multă bucurie.

Iar dacă zilele îți trec trist, oricât de Sex and the City aş suna, fă-ți bagajele şi pleacă. O să găseşti o cale şi o să fii fericită, o să lupți pentru asta şi, la sfârşitul zilei, o să spui: “Am făcut ce trebuia”.

Întâlnim, în viața asta, oameni şi oameni. Unii sunt toxici, chiar dacă nu ne dăm seama de la început. Poate că descoperim asta după ce ne-am imaginat că e relația vieții noastre.

Da, există oameni atât de absorbiți de propriul ego, de frustrările lor, incapabili să vadă dincolo de cămaşa pe care o îmbracă, încât tot ce ating devine toxic. Nimeni nu ar trebui să rămână lângă astfel de oameni.

Îți vezi de viață pentru că, oricât de greu ar fi, ştii că o să îți fie bine. O să continui să salvezi pisici, să hrăneşti ciorile, să le zâmbeşti străinilor, să faci bine; să faci mereu bine.

Dar, ştii, ca să poți să mergi înainte, trebuie să pleci.

Eu am revenit. Pe blog şi în viața mea. Am absentat suficient şi mi-am pus destul viața on hold crezând în basme. Nu, those f*&#*ing fairytales don’t f*&%$#@ing exist. Atât de simplu :)) Noi să fim sănătoase. Noi şi bruma de oameni care, băi, nene, chiar ne iubesc cu adevărat.

Pentru cele şi cei care au mai rămas prin preajmă, mulțumesc.

O să fie bine, kisses!

My small little playlist, în timp timp ce scriam textul de mai sus:

  • Haerts -your love
  • Crystalised – The XX
  • Ran – Future Islands
  • HandClap – Fitz and The Tantrums
  • Hot Thoughts – Spoon

13 comentarii

  1. Bine ai revenit.
    Uneori, viața arata și așa.
    Te îmbrățișez tare.
    Am plâns. Nu asta contează.
    Sunt aici.

  2. Chiar daca ai lipsit de ceva timp, postul tau a venit la fix. Si eu sunt “on hold” de ceva timp si nu stiu daca sa plec sau nu. Uneori deciziile astea sunt mai greu decat ai fi crezut. Sper sa te citesc mai des de acum încolo.

  3. Capul sus, esti o tipa foarte misto si foarte la locul ei, sunt sigur ca o sa fie bine.

  4. Ma bucur ca ai revenit, abia astept sa citesc noutatile la tine, mi-ai lipsit.

  5. Imi pare rau ca treci prin asta, iti doresc mult bine.

  6. Când deja scrii despre asta înseamnă că ai trecut de ce a fost greu, bine-ai revenit!! Pe de altă parte, eu tocmai îmi despachetez viața, după 10 ani de trăit în altă țară. Şi încă doare. Aşa că-mi vine mănuşă postarea!

    • Aşa e, greul aproape că a trecut, dar rămân sechelele. Din care, cum altfel, trebuie să învățăm şi să le transformăm în ceva pozitiv. Nu pot şti exact ce e în sufletul tău, dar 10 ani sună dureros de greu, iar tu extrem de puternică. Aşa că şi eu îți spun bine ai revenit si să îți aducă viața ce e mai bun şi mai frumos!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.