Am o mulțime de stări zilele astea. Îmi caut echilibrul, pe care nu credeam că o să-l pierd. Dorm prost, visez urât. Visez la o vară liniștită, chiar dacă știu că n-o să fie așa. Am obosit puțin. Puțin mai mult și am nevoie să mă scutur, să îmi revin. Îmi e greu să o spun, dar parcă-s o piesă din alt puzzle. Șțiți piesele acelea pe care încercăm să le lipim într-un puzzle, deși e clar, se vede cu ochiul liber că nu au ce căuta acolo, că nu ar intra nici într-o mie de ani? Așa și eu. Același puzzle, în care nu am ce completa, căci nu mai e nimic de completat. Asta în timp ce un alt puzzle stă, amârăt, cu o piesă lipsă. Că așa e-n tenis, nu? :))

Râd, dar nu e râsul meu. Stau calmă, aparent, deși nu e aparentul meu. Mă mai salvează sportul, motanul, mama și tata. Dacă aș fi un moment dintr-un film de-ale lui Woody Allen aș fi:

Dar nu-s. Mă simt mai mult un gif din Hitchcock:

Și pentru că postarea mea se cheamă Cravings, o să vă dezvălui și câteva dintre lucrurile la care tânjesc.

Tânjesc la o vară liniștită, cu soare bun, fie chiar și aici, în Capitală.

Tânjesc la oameni fericiți, liniștiți, iubiți. Aș vrea ca puținii, foarte puținii, dar extraordinarii prieteni pe care îi am, să fie bine. Pentru că merită al dracului de mult asta.

Tânjesc la ceva dulce. Da, eu, aia care nu mănâncă dulce, care urăște dulcele, cea căreia nu-i plac ciocolata, torturile, prăjiturile, cea care petrece ani de zile fără să guste ceva cu zahăr, da, tânjește la ceva dulce. Dintre toate, o să râdeți, Fibrobar e primul pe listă :)) Urmat de marțipan. :P

Tânjesc la concertul lui Robbie, dar nu cred că voi putea merge. C’est la vie.

Tânjesc la adidași noi și la echipament nou. Indiferent câți aș avea, tot mai vreau.

Plâng de dor de Spania. Mai mult nu am ce să spun.

Tânjesc la mine, cea de odinioară. De care mi-e al dracului de dor. Poate că aștept doar momentul. Poate că the good version of me only activates when needed. Naiba știe. Mâine mă duc să-mi fac RMN-ul, urați-mi bine. Ultima dată, trebuia să mă operez. Am dus-o cu sport, am învățat să-mi ascult, și mai mult, corpul. Să trec peste durere și să încerc să mă vindec. RMN-ul o să-mi arate exact ce și cum.

Și am nevoie de toate gândurile voastre bune luni. De toate, din tot sufletul. N-am mai avut o astfel de stare de când…  De fapt, n-am mai avut niciodată o astfel de stare. Așa că, dacă aveți gânduri bune în plus, le aștept cu drag.

Una dintre plăcerile zilelor acestea e piesa de mai jos, cu tot cu videoclip, care mi se pare foarte șmecher. 

Și, cumva, ca note to self, aș spune că good things come to those who wait. E ce mă ține în viață.

Fiți iubiți!

People on © Shutterstock still love me and give me incredible photos. Feel free to contact them, they are great <3.