Mai exact, despre Sulina. Din păcate, nu am stat decât două zile pline, joia mi-am pierdut-o pe drum spre Eforie Sud, nu mă întrebați de ce, vă rog, iar vinerea, tot pe drumuri, spre Constanța, de unde am luat un microbuz spre Tulcea.

Ideea e că, odată ajunşi în Tulcea, e destul de simplu de ajuns în Sulina. Există curse rapide sau de pasageri, care vă duc acolo într-o oră şi jumătate sau în vreo patru ore. La “Rapidă” trebuie să vă faceți rezervare chiar şi cu câteva zile înainte, căci se umple repede, mai ales în sezon. La cursa de pasageri – sau “Pasagera“, nu e necesară rezervare, însă veți face cam patru ore. Puteți sta fie înăuntru, fie pe punte, aveți un băruleț de unde vă puteți achiziționa cafea (3 lei) , apă (3 lei), vodka Kreskova ( :)) 5 lei) sau eternele chipsuri, sticksuri şi alte gustări. Dacă prindeți vreme bună şi aveți timp, “Pasagera” e o alegere bună. Rapida costă 50 lei/persoană, iar pentru pasageră (nava clasică) vei scoate din buzunar 36 lei.

Odată ajunşi în Sulina, veți descoperi o altă lume, o altă Românie. Un oraş cu iz rural, modest, dar îngrijit, curat, cu posibilități nu multe de petrecere a timpului liber.

Am stat la Bibanul literat, un loc pe care-l recomand cu mare drag, deşi prețurile nu-s chiar mici (în august, o cameră costă 160 lei, iar în septembrie, 120 lei). Camerele sunt foarte cochete, decorate Ikea, dar cu atenție la detaliile mici şi mari. Un loc perfect dacă eşti în căutare de linişte, armonie şi cărți, căci în fiecare cameră de la Bibanul literat există cărți pe care le poți citi în tihnă. Iar dacă vrei să donezi o carte, feel free. Poate data viitoare o vei regăsi unde ai lăsat-o, dar citită de alte câteva perechi de ochi.

Eu am avut cu mine Poveşti nemuritoare, vreo două volume, şi Basmele lui Mihai Eminescu. Pentru că am reuşit să o recitesc integral pe cea din urmă, am lăsat-o în camera în care am stat. Aşa că, dacă vă nimeriți la pensiune în lumea basmelor dintre copertele cartonate, să vă gândiți la mine ;)

Ce poți face în Deltă

Plajă, plimbări cu bicicleta, plimbări în Deltă cu barca sau cu maşina, masa la cherhana.

Plaja e fină, liniştită, cu vreo trei cârciumi, de unde poți cumpăra răcoritoare, cafea, bere şi unde ai şi toalete. Există şi o dugheană cu mâncare, chiar pe plajă, Tip Top sau ceva de genul ăsta, însă nu am încercat-o.

Biciclete are cam orice pensiune care se respectă. Pe unele, dintre cele mai şmechere, mai noi, le poți închiria cu aproximativ 25 lei/zi, pe altele le poți folosi gratis. Eu am avut una dintre cele puse la dispoziție de gazdă, nu mai mersesem de secole şi mi-am cam rupt posteriorul. Pentru distracția de o zi şi pentru a scurta drumul la plajă (căci sunt cam doi kilometri până acolo, de la ultimele pensiuni din oraş), e perfectă.

Plimbările în Delta Dunării le poți face pe anumite trasee (ai hărți încă din Rapidă), Sulina are stlpii plini de afişe cu oferte şi prețuri. Noi am mers cu barca, cu un lipovean în vârstă, nea Matei, care ne-a plimbat pe canale, pe la vechiul far din Sulina, am văzut flora şi fauna Deltei (atât cât mai e, într-un început de septembrie). Pentru câteva ore, el ne-a aşteptat, iar noi am sărit într-o maşină, un soi de maşină de teren, dar veche, neacoperită, în care ne-am hurducăit vreo două ore. Am văzut Pădurea Letea şi am avut marele avantaj ca ghidul nostru să fi fost cândva director al Ocolului Silvic din zonă.

Barca a costat 270 lei (45 lei persoană), iar ghidul “terestru”, cu tot cu plimbarea cu maşina şi explicatul punctelor de interes din Leatea şi împrejurimi, a costat 150 lei. Dacă sunteți mai mulți, veți plăti, deci, un preț mai mic pentru închirierea unei bărci în Deltă.

Masa la cherhana nu am luat, dar o voi face data viitoare, cu siguranță. Oricum, în Sulina, sunt cel puțin două cherhanale, față-n-față, şi le puteți vizita (şi lua masa acolo, desigur), în cadrul circuitelor prin Deltă sau separat. Pentru asta, trebuie să treceți pe malul stâng al Sulinei, cu bărcuțe care fac asta, în schimbul câtorva lei.

Ce să mănânci în Deltă

Peşte. Zău, chiar dacă nu sunteți mari devoratori de peşte, e păcat să nu încercați. Găsiți orice fel, cu prețuri de la 10 lei în sus. Am mâncat la restaurantul Marea Neagră, cu aspect comunist, cu muzică de prea multă vreme răposată, dar cu cel mai bun peşte ever. Am mâncat nisetru la grătar şi îl recomand şi celor cărora nu le place peştele, pentru că are un gust de carne fină.

Dacă nu vrei peşte deloc, ai puține alte posibilități, dar ce ştiu e că şnițelul arăta grozav. La fel şi mămăliga cu brânză. Deci, se poate. O porție de nisetru de 300 grame costă 35 lei. În rest, prețurile sunt comparabile cu cele din Bucureşti. O masă pentru două persoane, cu o ciorbă şi două feluri doi, dintre care unu peşte (iar nisetrul… well, google it…), plus două pahare cu vin şi două beri, cam 100 lei.

Modă, lume, ritm

Sulina e un loc în care nu te duci fashion. Adică, bine, once a fashionista, always a fashionista, chiar şi-n Sulina. Dar să ne înțelegem: încălțăminte comodă, un rucsac mic (pentru micile excursii), vestimentație lejeră şi în mai multe straturi, pentru că seara şi dimineața e frig. Casual chic works just fine. În voiajul pe apă, trebuie să te îmbraci binişor, mai ales dacă pleci dimineața, dar cât să te poți mişca bine, căci va trebui să tot dai din picioruşe, ca să te poți sui în barcă sau în maşina de teren.

Seara, mai ales acum, se face destul de rece, aşa că a little fashion is permitted, dar cu condiția să-ți țină şi de cald.

Localnicii din Sulina sunt plăcuți, aş spune, n-am interacționat mult, par cam singuratici (deh, locul nu-i cel mai populat din Univers). Câinii din Sulina, în schimb, sunt cei mai prietenoşi din lume. Nu latră la oameni, nu latră la biciclete, sunt fie pitici, fie mari şi frumoşi de-ți vine să-i iei acasă. Nu-s câini maidanezi, sunt toți ai localnicilor, dar cei mai mulți aleg să-i lase să se plimbe liber peste tot, întocmai găinilor.

E un loc frumos, un loc în care nu ajungi foarte uşor, dar care merită fiecare kilometru parcurs. Vă las cu câteva imagini, nu tocmai bune, că-s făcute cu telefonul.

Iar dacă ați fost pe acolo sau veți ajunge, mi-ar plăcea mult să împărtăşiți impresiile voastre despre locul ăsta. 

P.S.: Îmi cer mii de scuze că nu am răspuns încă acelora care au comentat în ultimele zile. Accesul la internet a fost precar, tehnologia n-a ținut cu mine. Astăzi sunt încă pe drumuri, însă promit să răspund tuturor comentariilor şi întrebărilor venite by mail.

O zi perfectă, gânduri bune!

Sursă foto cover