Mai exact, despre Sulina. Din păcate, nu am stat decât două zile pline, joia mi-am pierdut-o pe drum spre Eforie Sud, nu mă întrebați de ce, vă rog, iar vinerea, tot pe drumuri, spre Constanța, de unde am luat un microbuz spre Tulcea.

Ideea e că, odată ajunși în Tulcea, e destul de simplu de ajuns în Sulina. Există curse rapide sau de pasageri, care vă duc acolo într-o oră și jumătate sau în vreo patru ore. La “Rapidă” trebuie să vă faceți rezervare chiar și cu câteva zile înainte, căci se umple repede, mai ales în sezon. La cursa de pasageri – sau “Pasagera“, nu e necesară rezervare, însă veți face cam patru ore. Puteți sta fie înăuntru, fie pe punte, aveți un băruleț de unde vă puteți achiziționa cafea (3 lei) , apă (3 lei), vodka Kreskova ( :)) 5 lei) sau eternele chipsuri, sticksuri și alte gustări. Dacă prindeți vreme bună și aveți timp, “Pasagera” e o alegere bună. Rapida costă 50 lei/persoană, iar pentru pasageră (nava clasică) vei scoate din buzunar 36 lei.

Odată ajunși în Sulina, veți descoperi o altă lume, o altă Românie. Un oraș cu iz rural, modest, dar îngrijit, curat, cu posibilități nu multe de petrecere a timpului liber.

Am stat la Bibanul literat, un loc pe care-l recomand cu mare drag, deși prețurile nu-s chiar mici (în august, o cameră costă 160 lei, iar în septembrie, 120 lei). Camerele sunt foarte cochete, decorate Ikea, dar cu atenție la detaliile mici și mari. Un loc perfect dacă ești în căutare de liniște, armonie și cărți, căci în fiecare cameră de la Bibanul literat există cărți pe care le poți citi în tihnă. Iar dacă vrei să donezi o carte, feel free. Poate data viitoare o vei regăsi unde ai lăsat-o, dar citită de alte câteva perechi de ochi.

Eu am avut cu mine Povești nemuritoare, vreo două volume, și Basmele lui Mihai Eminescu. Pentru că am reușit să o recitesc integral pe cea din urmă, am lăsat-o în camera în care am stat. Așa că, dacă vă nimeriți la pensiune în lumea basmelor dintre copertele cartonate, să vă gândiți la mine ;)

Ce poți face în Deltă

Plajă, plimbări cu bicicleta, plimbări în Deltă cu barca sau cu mașina, masa la cherhana.

Plaja e fină, liniștită, cu vreo trei cârciumi, de unde poți cumpăra răcoritoare, cafea, bere și unde ai și toalete. Există și o dugheană cu mâncare, chiar pe plajă, Tip Top sau ceva de genul ăsta, însă nu am încercat-o.

Biciclete are cam orice pensiune care se respectă. Pe unele, dintre cele mai șmechere, mai noi, le poți închiria cu aproximativ 25 lei/zi, pe altele le poți folosi gratis. Eu am avut una dintre cele puse la dispoziție de gazdă, nu mai mersesem de secole și mi-am cam rupt posteriorul. Pentru distracția de o zi și pentru a scurta drumul la plajă (căci sunt cam doi kilometri până acolo, de la ultimele pensiuni din oraș), e perfectă.

Plimbările în Delta Dunării le poți face pe anumite trasee (ai hărți încă din Rapidă), Sulina are stlpii plini de afișe cu oferte și prețuri. Noi am mers cu barca, cu un lipovean în vârstă, nea Matei, care ne-a plimbat pe canale, pe la vechiul far din Sulina, am văzut flora și fauna Deltei (atât cât mai e, într-un început de septembrie). Pentru câteva ore, el ne-a așteptat, iar noi am sărit într-o mașină, un soi de mașină de teren, dar veche, neacoperită, în care ne-am hurducăit vreo două ore. Am văzut Pădurea Letea și am avut marele avantaj ca ghidul nostru să fi fost cândva director al Ocolului Silvic din zonă.

Barca a costat 270 lei (45 lei persoană), iar ghidul “terestru”, cu tot cu plimbarea cu mașina și explicatul punctelor de interes din Leatea și împrejurimi, a costat 150 lei. Dacă sunteți mai mulți, veți plăti, deci, un preț mai mic pentru închirierea unei bărci în Deltă.

Masa la cherhana nu am luat, dar o voi face data viitoare, cu siguranță. Oricum, în Sulina, sunt cel puțin două cherhanale, față-n-față, și le puteți vizita (și lua masa acolo, desigur), în cadrul circuitelor prin Deltă sau separat. Pentru asta, trebuie să treceți pe malul stâng al Sulinei, cu bărcuțe care fac asta, în schimbul câtorva lei.

Ce să mănânci în Deltă

Pește. Zău, chiar dacă nu sunteți mari devoratori de pește, e păcat să nu încercați. Găsiți orice fel, cu prețuri de la 10 lei în sus. Am mâncat la restaurantul Marea Neagră, cu aspect comunist, cu muzică de prea multă vreme răposată, dar cu cel mai bun pește ever. Am mâncat nisetru la grătar și îl recomand și celor cărora nu le place peștele, pentru că are un gust de carne fină.

Dacă nu vrei pește deloc, ai puține alte posibilități, dar ce știu e că șnițelul arăta grozav. La fel și mămăliga cu brânză. Deci, se poate. O porție de nisetru de 300 grame costă 35 lei. în rest, prețurile sunt comparabile cu cele din București. O masă pentru două persoane, cu o ciorbă și două feluri doi, dintre care unu pește (iar nisetrul… well, google it…), plus două pahare cu vin și două beri, cam 100 lei.

Modă, lume, ritm

Sulina e un loc în care nu te duci fashion. Adică, bine, once a fashionista, always a fashionista, chiar și-n Sulina. Dar să ne înțelegem: încălțăminte comodă, un rucsac mic (pentru micile excursii), vestimentație lejeră și în mai multe straturi, pentru că seara și dimineața e frig. Casual chic works just fine. în voiajul pe apă, trebuie să te îmbraci binișor, mai ales dacă pleci dimineața, dar cât să te poți mișca bine, căci va trebui să tot dai din piciorușe, ca să te poți sui în barcă sau în mașina de teren.

Seara, mai ales acum, se face destul de rece, așa că a little fashion is permitted, dar cu condiția să-ți țină și de cald.

Localnicii din Sulina sunt plăcuți, aș spune, n-am interacționat mult, par cam singuratici (deh, locul nu-i cel mai populat din Univers). Câinii din Sulina, în schimb, sunt cei mai prietenoși din lume. Nu latră la oameni, nu latră la biciclete, sunt fie pitici, fie mari și frumoși de-ți vine să-i iei acasă. Nu-s câini maidanezi, sunt toți ai localnicilor, dar cei mai mulți aleg să-i lase să se plimbe liber peste tot, întocmai găinilor.

E un loc frumos, un loc în care nu ajungi foarte ușor, dar care merită fiecare kilometru parcurs. Vă las cu câteva imagini, nu tocmai bune, că-s făcute cu telefonul.

Iar dacă ați fost pe acolo sau veți ajunge, mi-ar plăcea mult să împărtășiți impresiile voastre despre locul ăsta. 

P.S.: îmi cer mii de scuze că nu am răspuns încă acelora care au comentat în ultimele zile. Accesul la internet a fost precar, tehnologia n-a ținut cu mine. Astăzi sunt încă pe drumuri, însă promit să răspund tuturor comentariilor și întrebărilor venite by mail.

O zi perfectă, gânduri bune!

Sursă foto cover