Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut teribil, atunci când m-am mutat în casa în care locuiesc, a fost că balconul nu era închis. Nu-mi place deloc moda asta, a acvariilor bucureștene, nu înțeleg nevoia de a te claustra într-un spațiu din sticlă. Prefer să-mi ningă și să plouă în el, dar să am aer (cât poți avea aer în București), când ies să-mi limpezesc mintea.
Acum, a venit pe capul meu treaba aia numită reabilitare termică și n-am avut încotro, a trebuit să fiu de acord să-mi închidă balconul. Care balcon de bloc comunist măsoară 11 metri lungime pe 1 metru lățime… Lung și strâmt, dar cu potențial.
Au venit, au montat geamurile, toate bune, dar nu și frumoase, pentru că arată ca după război, grație unor lucrări efectuate de foștii proprietari. Lucrări pe care domnii cu termopanele le-au demolat cu o grație pe care ar fi fost invidios până și Bruce Willis, în Die Hard 1, 2, 3 și cred că și-n 4 și 5.
Așadar, trebuie renovat. Și cum cică la magazinele de bricolaj încă nu acceptă plata cu fluturatul din gene (nu, nici măcar din alea lungi, la naiba!), până oi găsi buget, visez cât e ziulica de lungă.
în primul rând, balconul trebuie zugrăvit. Alb, simplu, chiar dacă se murdărește ușor.
Pe jos, îmi doresc nu gresie (bleah, e rece), nu parchet (deși mi-ar plăcea, nu știu cât de indicat e, având în vedere calitatea îndoielnică a termopanelor), ci o pardoseală din aceea de tip linoleum, covor PVC, cum întâlniți, de exemplu, prin magazine (exemplul care-mi vine în minte e cea din sediile UPC, de exemplu).
Vreau ghirldanda de la Ikea, cea cu vrăbiuțe, musai galbene.
O măsuță mică, mică și albă, și pliabilă numai cât să încapă Mac-ul meu și s-o strâng când nu-i nevoie de ea.
într-un capăt al balconului, cel din stânga, care și permite asta, îmi doresc enorm un dulap cu uși și cu rafturi pe care să le pe pot așeza eu, mai sus sau mai jos, în funcție de necesități, și-n care să mai aranjez din genți și din lucurile de care n-am nevoie în casă. în dreapta, cumva în dreptul dormitorului, îmi doresc o banchetă cu spațiu de depozitare dedesubt și cu ușiță glisantă. Ceva de genul ăsta, însă mai lungă, mai puțin amplă și într-o altă culoare.
Nu vreau să mă apuc să fac calculele și, oricum, nu cred că voi reuși să aranjez ceva în următorul an. Cam asta e însă ceea ce mi-aș dori într-un spațiu care e păcat să rămână neamenajat.
Vă las cu câteva idei de design, din care promit să mă inspir atunci când voi demara operațiunea “Balconul”.
Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.
Și preferatul meu:
Kisses and hugs! And all things nice!
7 comentarii