Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut teribil, atunci când m-am mutat în casa în care locuiesc, a fost că balconul nu era închis. Nu-mi place deloc moda asta, a acvariilor bucureştene, nu înțeleg nevoia de a te claustra într-un spațiu din sticlă. Prefer să-mi ningă şi să plouă în el, dar să am aer (cât poți avea aer în Bucureşti), când ies să-mi limpezesc mintea.
Acum, a venit pe capul meu treaba aia numită reabilitare termică şi n-am avut încotro, a trebuit să fiu de acord să-mi închidă balconul. Care balcon de bloc comunist măsoară 11 metri lungime pe 1 metru lățime… Lung şi strâmt, dar cu potențial.
Au venit, au montat geamurile, toate bune, dar nu şi frumoase, pentru că arată ca după război, grație unor lucrări efectuate de foştii proprietari. Lucrări pe care domnii cu termopanele le-au demolat cu o grație pe care ar fi fost invidios până şi Bruce Willis, în Die Hard 1, 2, 3 şi cred că şi-n 4 şi 5.
Aşadar, trebuie renovat. Şi cum cică la magazinele de bricolaj încă nu acceptă plata cu fluturatul din gene (nu, nici măcar din alea lungi, la naiba!), până oi găsi buget, visez cât e ziulica de lungă.
În primul rând, balconul trebuie zugrăvit. Alb, simplu, chiar dacă se murdăreşte uşor.
Pe jos, îmi doresc nu gresie (bleah, e rece), nu parchet (deşi mi-ar plăcea, nu ştiu cât de indicat e, având în vedere calitatea îndoielnică a termopanelor), ci o pardoseală din aceea de tip linoleum, covor PVC, cum întâlniți, de exemplu, prin magazine (exemplul care-mi vine în minte e cea din sediile UPC, de exemplu).
Vreau ghirldanda de la Ikea, cea cu vrăbiuțe, musai galbene.
O măsuță mică, mică şi albă, şi pliabilă numai cât să încapă Mac-ul meu şi s-o strâng când nu-i nevoie de ea.
Într-un capăt al balconului, cel din stânga, care şi permite asta, îmi doresc enorm un dulap cu uşi şi cu rafturi pe care să le pe pot aşeza eu, mai sus sau mai jos, în funcție de necesități, şi-n care să mai aranjez din genți şi din lucurile de care n-am nevoie în casă. În dreapta, cumva în dreptul dormitorului, îmi doresc o banchetă cu spațiu de depozitare dedesubt şi cu uşiță glisantă. Ceva de genul ăsta, însă mai lungă, mai puțin amplă şi într-o altă culoare.
Nu vreau să mă apuc să fac calculele şi, oricum, nu cred că voi reuşi să aranjez ceva în următorul an. Cam asta e însă ceea ce mi-aş dori într-un spațiu care e păcat să rămână neamenajat.
Vă las cu câteva idei de design, din care promit să mă inspir atunci când voi demara operațiunea “Balconul”.
Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.
Şi preferatul meu:
Kisses and hugs! And all things nice!
7 comentarii