3 ponturi pentru cei la dietă

Constat cu tristețe că, în continuare, foarte multe persoane caută după “cât slăbesc dacă nu mănânc o zi“. Of. Sincer, am dus după mine, la un moment dat, un ‘băgăjel” cu niscaiva kilograme în plus, deci nu-s chiar vreo pafaristă – scuzați barbarismul, care să nu înțeleagă dorința de a scăpa de niște kilograme cât mai rapid.

După cum vă spuneam, citesc, în măsura în care timpul îmi permite, cât mai multe informații despre alimentația sănătoasă. Și simt nevoia să o repet, căci poate așa o persoană, măcar o singură persoană dintre cele ce ajung la mine pe blog în urma unor căutări de genul “dacă nu mănânc o zi cât slăbesc“, se râzgândește și, în loc de o strategie de slăbit rapid, dar cu rezultate care dispar și ele rapid, adoptă o strategie pe temren lung. Ceea ce s-ar treduce în “își schimbă stilul de viață“.

Nu merge fără sport, nu merge fără legume și fructe, nu merge fără controlul caloriilor. Dar, da, știu că, adeseori, chiar și când faci totul ca la carte, ceva nu funcționează. Trecem peste etapa în care presupunem că ai fost la medic, că ai analizele la zi, că pe interior totul e în regulă. Sărim direct la câteva tip, care te pot ajuta dacă simți că mai ai puțin și cedezi.

Caută și conștientizează care e sursa foamei

Mănânci pentru că ți-e foame, pentru că stomacul tău are nevoie de mâncare sau mănânci pentru că treci printr-o perioadă agitată, stresantă și te recompensezi pentru a merge mai departe?

Nu e rușinos să răspunzi cu “Da” la cea de-a doua întrebare. Toți facem asta și, relax, există soluții. Eu, de exemplu, îmi caut de lucru altceva atunci când am pofte ciudate, de alimente care nici nu-mi plac (de dulciuri, de exemplu): fie mănânc zaharuri mai sănătoase, precum cele din fructe, fie îmi caut altceva de făcut. De obicei, ies la aer, dau un telefon sau orice altceva ce mă duce cu gândul în altă parte. Pentru că da, din creieraș pleacă totul și, deci, tot de acolo se și oprește. :)

wishing

Nu te mai stresa

Multă lume spune că a început să slăbească sau că a depășit etapa de platou abia atunci când nu s-a mai stresat. Eu știu cel mai bine cum e cu partea a doua, căci cu prima, cu debutul slăbitului, ca să zic așa, nu m-am stresat prea tare, pentru că nu stabilisem să slăbesc x kilograme în 10 zile, ci obiectivul meu principal era să fac trecerea spre o viață sănătoasă, trecere care să vină și cu kilograme în minus.

Ei, am trecut prin platou, cred că v-am povestit, ba chiar am avut câteva luni când munceam bine la sală, mâncam sănătos și cu grijă la caloriile ingerate și, cu toate astea, încet dar sigur, adăugam grame, kilograme.

stress

Firește că te încearcă un sentiment de panică, e normal. Dar stresul îngrașă. Cortizolul și leptina, doi hormoni “simpatici”, încetinesc metabolismul. Nu știu cum să vă zic să vă relaxați, să vă destresați. Eu, când simt că o iau pe arătură, mă mișc mai mult, îmi iau mintea de la griji și de la stres.

Mai nou, am început să caut informații despre tehnici de respirație prin intermediul cărora să mă relaxez.

Nu te mai speria de mâncare

Tot mai des, multă lume mă întreabă: dar ce am voie să mănânc? Mai am voie ciocolată? Dar cartofi prăjiți? Practic, ai voie orice, dar întrebarea mea, în cazul în care nu ai văzut încă ilustrația de mai jos, este următoarea. Ce preferi să mănânci: trei cartofi prăjiți cu maioneză sau un bol mare cu salată de castraveți și un strop de iaurt? Preferi două lingurițe din prăjitura aia cu ciocolată sau alegi un bol mediu cu salată din fructe sărace în zahăr, cu un strop de cremă light cu gust de frișcă?

diet

Da, poți mânca orice, dar în cantități diferite, pe care să le notezi, eventual, undeva, pentru a nu fi tentată să-ți faci de cap pe principiul “hai că mai merge o linguriță de ecler“. Nope. Nu merge.

Sunt doar câteva dintre sfaturile pe care eu le aplic atunci când am perioade în care parcă mi-e greu sau pe care le dau, cu drag, celor aflați într-o astfel de etapă a vieții lor.

Și pentru că una dintre cititoare mi-a cerut sfatul cu privire la “Cum obții abdomenul perfect“, voi reveni cu informații, testate pe pielea mea, despre acest subiect.

Viață sănătoasă și în armonie! Aveți grijă de voi!

7 comentarii

  1. nu am tinut niciodata dieta, slava domnului am fost asa mereu. dar sfaturile sunt foarte utile.pupp

  2. Un abdomen perfect ai atunci cand procentul de grasime corporala e mic… mai mic de 20% :D
    Eu sunt de acord cu multe din chestiile pe care le spui tu in articolele astea. Dar zic ca functioneaza la persoanele cu un metabolism mai lenes dar la o persoana cu arderi bune, o persoana activa merge alta abordare. Pai eu daca as manca castraveti si salata de fructe si legume si ciupreci murate intr-o saptamana m-as usca de tot. Ce trebuie sa invete femeile ca sa aiba succes pe termen lung este sa isi imbunatateasca metabolismul. Asta nu se poate face cu ore de tae bo, cu alergat in nestire si numarat pe degete caloriile. Cardio si dietele hipocalorice strica si dau peste cap metamolismul :( la un moment dat tot o sa atingi un platou. Si atunci ce te faci? alergi 2 -3 ore pe zi? mananci 1000 kal? lesini pe strada?

    • Hello Anca,

      hai acum ca ai inceput, nu ne lasa cu povestea spusa pe jumatate :)))

      Cum se poate imbunatati metabolismul ? Eu fac parte din categoria celor care au tinut diete proteice ( stim exact cu ce pret ), care alearga la sala, care maninca brocoli fiert si ciuperci murate, insa nu stiu alta formula. Daca am renuntat la sala un timp si am mincat cit de cit normal, am luat 10 kg in juma’ de an si nici asta nu-i plan.
      Dietele-s rele, sportul e naspa dar si kg in plus nu-s vreo bucurie !
      Cum facem ???

    • Sunt de acord și cu tine, însă eu cred în echilibru și în schimbare. Mă dau pe mine ca exemplu, că mi-e cel mai simplu. În general, în ultimii ani, am făcut cardio (ăsta mă încântă, chiar nu îmi place deloc să lucrez în sala de forță și la capitolul sport chiar nu vreau să fac lucruri care nu-mi plac) cam de 5-6 ori pe săptămână. Am perioade când îmi place să mă zbengui câte două ore succesiv (ore din alea de aerobic, asta însemnând 35 minute ccardio, apoi lucrat diferite grupe de mușchi la saltea, apoi iar 30-35 cardio, iar saltea).
      Am alte săptămâni când stau câte o oră. Alternez. De alergat, alerg o dată pe săptămână, cam 11 kilometri. Alerg mult pentru că mă liniștește psihic. Dacă aș alerga ca să slăbesc, cred că mi-aș face un program consistent, măcar de trei ori săptămânal, cu HIIT. Deci, nu cred că, în cazul meu, cardio poate face altceva decât bine. Am atins platou de câteva ori, cel mai urât a fost că șase luni nimeni nu pricepea de ce. Am studiat, am mers la nutriționist, nu era nimic în neregulă nici cu antrenamentele, nici cu mâncatul.
      Ei, am decis să schimb tipul de oră la care merg, să alternez zilele în care alerg, să nu mănânc aceleași lucruri zilnic (eu sunt moartă după verderțuri, nu concep viața fără cel puțin cinci porții de legume și de fructe și chiar ronțăi mereu câte ceva…).
      În plus, eu prefer alimentele mai ușoare caloric, dar în cantitate mai mare. Sunt genul de persoană care, efectiv, urăște cozonacul și sarmalele, nu mi-au plăcut niciodată chestiile prăjite, da, am noroc, dar cred că, pentru cei care nu se pot abține, e important să știe că gustul se educă. Da, ia ceva timp, dar când vezi beneficiile legumelor și fructelor, ți se schimbă optica, oricât de mult ți-ar plăcea burgerii și brioșele cu cioco.
      De asemenea, în cazul meu, fără proteine, e prăpăd. Mănânc pește, caut să îmi asigur poteinele necesare și să păstrez un raport bun cu restul.
      Eu cred că metabolismul trebuie impulsionat din când în când. Dar cred că asta diferă, în funcție de organism. De aceea, eu susțin mersul la nutriționist. SIncer, chiar și pe un nutriționist l-aș trimite la nutriționist, pentru că discutând cu cineva îți dai seama de chestii, poate unele dintre ele evidente, dar care s-ar putea să scape din vedere.
      ȘI sunt și lucruri de bun simț cu care îți mai ajuți metabolismul. De exemplu, somnul corect, micul dejun, unele alimente. Chiar mă gândesc dacă să-mi dau temă să întreb un medic. Ia să cercetăm puțin :P

  3. Slava Domnului ca nu am fost nevoita sa tin o dieta stricta, nu cred ca as reusi.Fac miscare,am grija la ce mananc si ma gandesc de doua ori inainte de a intinde mana dupa porcarii, dar sa renunt la dulciuri, nu cred ca as reusi.Pauza, de la ele, da, insa separare totala, nu.

    • Păi, da, e ceva, să știi că nu trebuie diete stricte. Oricum, ținute pe termen lung, astea sunt moarte curată. Dar mi se pare de bun simț să ai grijă la ce mănânci și să faci mișcare. Asta ar trebui să intereseze pe oricine, indiferent de greutatea pe care o are.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.