Să te întorci la școală nu-i o dorință pe care să o aibă multă lume. La teme, la teze, la învățat, când toată lumea-i pe afară… Dar știți ce, n-oi fi fost eu tocilară, dimpotrivă, dar mi-a plăcut să învăț, atât cât m-au dus emisferele. Și după ce am văzut ieri, zău că m-aș întoarce la școală.

Să vă povestesc, deși e din altă zonă. Am fost, ieri, la o conferință de presă tare faină, la Colegiul Național Ion Creangă. Liceul din zona Unirii, are de prin aprilie anul ăsta, o sală specială, pe care au amenajat-o cei de la Saint-Gobain și în care, când am intrat, am zis: “Așa ceva vreau și eu acasă!“. Pentru că să mă întorc la liceu ar fi mai dificil :)

E o sală cu un plafon acustic Ecophon, pe care Saint-Gobain Rigips l-a oferit în premieră unei instituții de învățământ din România. Iar când am mai aflat și ce influență au zgomotele asupra procesului de educare, potrivit unor studii realizate în diverse țări europene, mi-am întărit dorința de a avea așa ceva în propria locuință, dar și pe aceea de a vedea că proiectul celor de la Saint-Gobain se întămplă în cât mai multe școli românești și în cât mai multe săli de curs.

Dar, la noi, autoritățile sunt ceva mai ocupate decât, de exemplu, în țările scandinave, unde proiectul realizat de Saint-Gobain Rigips nu e excepția, ci regula. Și da, e un proiect important, dar investiția nu e imensă, iar eforturile autorităților nu ar fi foarte mari.

Mă gândesc că-s femeie, că o să am copil, poate, că o să vreau să crească sănătos, să se poată concentra. Mi-aș dori să știu că studiază într-o astfel de sală de curs, în care profesorul nu e nevoit să rămână fără voce.

Până atunci, chiar îmi doresc un astfel de plafon acasă, unde nu cred că am apucat să vă povestesc, dar e un zgomot incredibil, care vine din toate părțile – din stradă, de la vecini, de pretutindeni, și care, când am o zi mai proastă, mă face să las baltă totul și să mă duc fix în pădure. Și n-am cum să fac liniște în casă, că ar însemna că armageddonul a venit, s-a dus și a luat cu el toată populația. Senzația pe care am avut-o, când am intrat în sala de clasă cu plafon acustic, a fost “Wow, chiar se poate asta în București, într-o zonă așa de zgomotoasă?“. Iar când cei cu care eram au început să vorbească, mi-am dat seama că sunetul circulă mai clar. O senzație extrem de plăcută.

Vă las cu restul zilei de joi, de la biroul meu dintr-o zonă extrem de zgomotoasă. Și cu prietenii mei de pe birou :)