Cei care mă citesc de ceva vreme probabil că știu că sunt o mare devoratoare de cărți și că o mare parte din bugetul meu rămâne prin librării. În același timp, obișnuiesc să împrumut cărți nu doar din motive legate de buget, ci și pentru că spațiul de care dispun e limitat spre inexistent. Iar până apuc eu să-mi construiesc casa visurilor, care să aibă acea cameră imensă de lectură, mai durează un picuț :)

Despre a cumpăra versus a împrumuta, dar și despre alte chestiuni legate de locuri faine de scotocit după cărți, în textul ce urmează. Foarte curînd voi scrie și despre cea mai nouă achiziție, un lucru pe care mi-l doream enorm și pe care mi l-am făcut cadou recent, un Kindle, dar și despre calitatea serviciilor din librăriile de la noi, un soi de shopper experience, dacă vreți. Acum însă, despre Bookster, Metropolitană și un loc foarte drag mie.

Biblioteca Metropolitană

Obișnuiesc să împrumut cărți de la Biblioteca Metropolitană, o rețea de biblioteci publice din București. Accesul este gratuit; trebuie doar să-ți faci abonament, pentru care ai nevoie de un act de identitate. De-a lungul vremii, am împrumutat zeci, poate sute de cărți de la ei, de la albume de artă, la cărți pentru copii. Ba chiar au și o bibliotecă, cea de pe Strada Radu Beller, unde există o mulțime de cărți în portugheză :)

Așadar, pentru mine, Biblioteca Metropolitană a fost o sursă foarte bună de a-mi procura tot felul de cărți, lucru care nu a însemnat că nu am continuat să și cumpăr. Să vă dau un exemplu: pe durata celor trei ani la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, unde am studiat portugheză și spaniolă, am cumpărat tot ce am putut pe partea asta: dicționare, beletristică și tot așa. Nu prea îmi mai rămânea buget și pentru restul cărților pe care aș fi vrut să le citesc, așa că le-am împrumutat mai mereu de la Metropolitană.

Cărțile se împrumută timp de 21 zile calendaristice, iar împrumutul se poate prelungi. Eu merg cel mai des la sucursala Lucian Blaga, însă există sucursale în fiecare sector. Acum, sper să nu spun prostii, însă îmi amintesc că au și ceva CD-uri și DVD-uri, dar cum nu am împrumutat vreodată, nu pot să vă spun ce și cum.

Bookster

Până acum vreo doi ani, nu folosisem Bookster și, spre rușinea mea, nu știam exact cu ce se mănâncă. Știam doar că “e ceva cu cărți pentru companii”. Dar am descoperit ulterior că, deși majoritatea clienților sunt companii, poți să ai abonament aici și dacă ești persoană fizică și, din ce am citit pe site-ul lor, abonamentul este gratuit.

Și nu vreau să polemizez cu nimeni în privința chestiunii financiare; știu că a fost (mai e?) o discuție despre cine câștigă și cine pierde and stuff. Eu vorbesc despre calitatea serviciului Bookster, care e excelentă. Despre restul nu mă pronunț, că nu am dat nici măcar o căutare pe Google și nici nu am cunoștințele necesare. Gata paranteza.

Cărțile se pot împumuta pentru o lună, iar termenul poate fi prelungit.

De la Bookster am avut și am citit “Acolo unde cântă racii” – Delia Owens, o carte care mi-a plăcut mult, dar și  ceva niște Vonnegut, niște Stephen King, un pic de istorie despre Regina Maria și Urzeala Tronurilor. Ocazie cu care mărturisesc că am un mare fix: nu pot vedea un film sau un serial, dacă știu că există o carte după care a fost făcut… Trebuie să citesc mai înti, și apoi să văd. Fiecare cu piticii lui, deh…

Așadar, acestea sunt sursele mele de împrumutat cărți. De cumpărat, cred că locul meu preferat rămâne anticariatul Unu. Mirosul, scărțile spiralate și înguste, din lemn, ce scârțăie sub fiecare pas, foșnetul, istoria, nu știu; pentru mine e un loc magic, de care mi-e dor, căci n-am mai trecut de multă vreme pe acolo.

Am și o listă de motive pentru care împrumut cărți, feel free să adăugați motivele voastre.

1. Un termen limită implică disciplină și organizare, asta e clar. Eu funcționez bine spre mai bine pe bază de termene. Așa că, dacă știu că am X zile ca să citesc X cărți, mă mobilizez mai bine. Desigur că au fost și dăți în care mi s-a întămplat să nu pot termina o carte la timp și să prelungesc termenul de restituire sau să restitui mai repede, dacă nu mi-a plăcut ceva. Yet again, citesc mai susținut, atunci când am de returnat cartea respectivă.
2. Nu riști să cumperi ce nu-ți place. Chiar dacă, de-a lungul anilor, m-am învățat să mă documentez înainte de a cumpăra o carte, rămân o cumpăratoare impulsivă. Când împrumuți, cel mai mare risc pe care îl implică o carte care nu-ți place e că o dai deoparte și nu faci gaură în portofel. Am un exemplu recent în care, pe Bookster, o carte avea recenzii minunate. Eu nu am putut citi mai mult de zece pagini… De gustibus non disputandum.
3. Cărțile pe care le citim nu ar trebui dictate de buget. Și aici vin cu două exemple: Istoria urâtului, de Umberto Eco – 99,99 lei, Istoria frumuseții, de Umberto Eco – 101,33 lei. Total în magazin? 201,32 lei. Împrumutul la bibliotecă? 0 lei. Zero.
4. Oamenii de acolo, de la care poți afla o mulțime de lucruri. Cum ziceam mai sus, eu meg cel mai des la filiala Lucian Blaga, iar doamna de acolo îmi înseninează mereu ziua.
5. Dacă aveți copii, bibliotecile obișnuiesc să găzduiască tot felul de evenimente, care să-i îndemne pe cei mici să citească. (mă uitam că și acum, cu pandemia, Biblioteca Metropolitană organizează evenimente online foarte frumoase).
6. Conținutul digital. Bookster are o mulțime de articole online și de materiale video și audio.
7. Nu în ultimul rând, spațiul. Eu ador să mă plimb printre rafturi, să rsfoiesc, să pot deschide orice carte și să aleg ce-mi place. E drept, asta poți face și în multe dintre librării, dar e ceva cumva special în biblioteci, cel puțin pentru mine.

Sper că informațiile vă sunt măcar puțin folositoare. Și cred că, dincolo de orice alte discuții, marele câștig trebuie să rămână acela că oamenii citesc.

Lecturi frumoase și spor la citit, dragilor!