Am așteptat ca un copil lansarea noului album Muse, Drones. E una dintre trupele mele iubite, iar concertul lor din București, de acum niște ani, a fost cel mai bun concert la care am fost ever. Am ascultat o parte dintre piesele din album, ia Psycho e una dintre preferate.

N-o să vă omor cu ea, e o piesă densă pentru o zi grea. În schimb, Dead Inside e genul ăla de piesă care ți se pare că a fost scrisă special pentru tine. Dincolo de muzică, sunt versurile.

Unleash a million drones
And confine me then erase me babe
Do you have no soul?
It’s like I died long ago
Your lips feel warm to the touch
You can bring me back to life
On the outside you’re ablaze and alive
But you’re dead inside

Și, măi, oameni buni, de-aș căuta o mie de ani cuvintele ca să vă mulțumesc pentru tot ajutorul, nu le-aș găsi pe cele mai potrivite. Și știu multe cuvinte :)

Serios, a ajuns să-mi pară bine că mi s-au întâmplat momente grele, pentru că am primit niște mesaje atât de frumoase și susținere de la persoane cu care nu interacționez des.

Oameni care, însă, sunt acolo, așa cum sunt și eu pentru ei. Oameni aparent “străini”, cu ghilimele pentu că, deși conexiunea există, nu am dezvoltat-o, oameni care mi-au purtat de grijă într-un fel atât de frumos, încât m-au făcut să mă adun și să mă ridic de jos.

Oameni care mi-au amintit de soare, de pisici, de alergare, oameni care mi-au spus să zâmbesc, oameni buni și frumoși, oameni cu suflet de făcut nemuritor. 

O să fiu afurisită, dar cei mai mulți dintre “prieteni” erau ocupați, probabil. Se deschisese Mega Mall, era vară, își schimbau ochelarii, își făceau bagajele, își cumpărau pantofi noi, cine știe? Și cine ar vrea să știe. Nu vreau să stric frumoasa karma, mă felicit doar că fac, de vreo 10 ani de-acum, ceea ce un fost iubit m-a învățat: nu am așteptări de la oameni.

Da, un strop de venin e pe aici, dar nu-mi e caracteristic. Eu mă bucur că am lângă mine oameni atât de frumoși, cărora le mulțumesc.

Să fiți fericiți, oameni buni! O meritați din plin!