Monster și My name is Khan sau de ce viața așa, uneori

Zilele astea, deși sunt foarte aglomerată, s-a întâmplat să văd două filme uimitoare. Nu, nu uimitoare. Excepționale. Nu, nici excepționale. Știți cum le-aș zice eu? Filme-viață. Da, filme din stilul viață, categoria grea, din aceea care te însoțește și după ce apeși butonul de Off de pe telecomandă și te duci la somn. Și știi că o să domi chinuit, că o să te trezești gândindu-te la ele, că o să pășească alături de tine multă vreme de acum înainte. Eu m-am dus cu ele la sală azi și am sperat că le mai domolesc efectul. Nu s-a întâmplat.

Sunt buildungs filme, dacă am printre cititori și pasionați de literatură. Sunt festivaluri de culoare și de goth, sunt întruchiparea unor estetici pe care le trăim.

Primul dintre ele se numește Monster și nu, nu are de-a face cu vreun mosntru, în sensul propriu al cuvântului, ci cu monstrul din noi. E o Charlize Theron pe care o veți recunoște cu dificultate, iar rolul ăsta, avea să descopăr după ce am văzut filmul, i-a adus un Oscar.

Al doilea film, trebuie să recunosc, a fost una dintre marile surprize ale ultimilor ani. Un amestec de stări, de oscilații între optimism și pesimist, un joc perfect, chiar dacă, pentru mine, cel puțin, actorii sunt complet necunoscuți. Un film de pus în cutiuța cu lucruri prețioase de care ți-a fost dat să te bucuri în viața asta. Și la care să plângi. Da, am plâns și nu sunt deloc genul care să se smiorcăie la filme. Se numește My name is Khan. Vă veți face un mare bine văzându-l.

Eu? Eu mi-am jurat, acum mulți, mulți ani, că nu voi generaliza niciodată, cu atât mai mult cu cât e vorba despre rase. Oamenii sunt, nu-i așa, buni sau răi. Și atât.

4 comentarii

  1. My name in Khan l-am vazut in urma cu ceva ani si mi s-a parut un film indian diferit…foarte diferit de celebrele si clasicele filme indiene, cu muzica si coregrafie – care imi plac – dar este un film despre viata…se intampla in realitate…chiar cred ca asa este si chiar cred ca nu toti suntem la fel! Este usor s generalizam, dar trebuie sa intelegem ca Islamul, desi este o religie dura si dusa de multe ori la extrema, nu inseamna terorism! Nu inseamna ca toti musulmanii sunt teroristi!
    Am cunoscut musulmani, mult mai credinciosi decat multi crestini de exemplu. Bineinteles, ca fiecare padure are uscaciunile sale si se aplica si in cazul asta.
    Mi-a placut foarte mult si VeerZaara si Devdas…le-ai vazut?

    • Daaa, am stat cu gura căscată și cu sufletul la gură. Și da, ai atâta dreptate cu generalizarea, cred că e o mare problemă. Nu ne place când ni se aruncă în față că “românii fură”, “românii fac, omânii dreg”, dar când generalizăm, nu ne mai gândim… Am cunoștințe musulmane, am cunoștințe din multe popoare, mă întreb cum ar fi fost să îi caracterizez prin rpisma unor astfel de lucruri? O mare nedreptate și sper ca oamenii să înțeleagă cât de atent ar trebui să folosim cuvântul “toți”.
      Cât despre filemele despre care îmi zici, să știi că nu le-am văzut, dar chiar m-ai făcut curioasă și am să le văd curând. :)

  2. Am văzut ieri postarea ta, iar aseară mi-am convins soțul să ne uităm la cel de-al doilea film.
    Mulțumesc!
    Mai întâi m-am mirat, apoi am râs cu lacrimi, iar spre final am plâns cu lacrimi amare.Pentru toată răutatea din lumea asta și pentru toate nedreptățile și pentru toți nevinovații.Și pentru că, de multe ori și eu cataloghez sau generalizez.Mi-a prins bine să văd un asemenea film și să pun mai mult preț pe lucrurile care le am în viața mea.
    O zi faină să ai, așa ca tine!

  3. Notate amandoua. Imi amintesc de Relatos Salvajes si stiu ca o sa-mi placa ce recomanzi.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.