Ce poate fi mai bun decât La Vie Est Belle?!? La Vie Est Belle L’Èclat.

E, nu e la vie belle, măcar să mirosim frumos. Recunosc că, în ultima vreme, am tot avut momente în care m-am mirat, aşa, de răutățile oamenilor, răutăți gratuite; poate că există o lege a compensației, un echilibru, o karma, habar nu am, însă oricum ar fi, eu mă încăpățânez să rămân o naivă şi să cred în oameni. Dar să revenim :) Nu cred că există fir de iarbă, ființă cuvântătoare sau nu care să nu ştie că sunt leşinată după cel mai cel parfum al tuturor timpurilor, Lancôme La Vie Est Belle.

Până acum să tot fi avut vreo trei sticluțe, iar de ultima toooot trag, că e pe terminate. E parfumul meu de “Azi e o zi în care trebuie să fiu puternică“, e parfumul meu de “Ştiu că nu pare, dar o să fie bine“.

E parfumul meu lăsat pe străzile din fiecare oraş în care am păşit, parfumul de zile grele, cu biruințe istovitoare, dar şi de zile uşoare, în care totul se leagă, ca-ntr-o vrajă.

E parfumul meu de zile aşezate, molcome, de vară la apus şi de nopți ploioase, cu muzica în surdină. E parfumul-cadou de la mama mea, cel mai frumos cadou din lume, pentru că era de la mama. E re-definiția mea de roz, e un tăvălug de stări şi de sentimente, e aproape aerul pe care îl trag în piept cu sete şi care-mi pătrunde în suflet.

La Vie Est Belle e în diminețile mele amorțite şi în serile mele obosite, în paginile cărților pe care le-am citit şi al celor pe care nu le-am citit încă. E pe scările de la universitate şi pe scaunul meu preferat din troleu. E în ultimele mele Crăciunuri şi în venirile primăverii, pe eşarfe, în puful pernelor şi pe pulsul din încheietura mâinii.

Sunt lucruri în lumea asta cu care te identifici complet, care devin parte din tine ca şi când ar fi un dat ancestral. La Vie Est Belle e poarta mea către visare, către lume, către imposibil.

Ce voiam să vă spun? Ah, da, s-a lansat La Vie est Belle L’Èclat. 

Să vă fie bine şi senin.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.