În unele zile, aș vrea să scriu. Cu mult roz și cu sclipici, despre farduri pulbere, despre praf de zâne, despre gene false, care fac ochii mai veseli. Despre rujuri roșii, pentru zâmbete largi, despre mascara, nerezistent la apă, căci nimeni nu plânge, nu? Sunt zile în care mi-ar plăcea să scriu despre frumusețea care e la interior (și, nu?, cum am învățat, se vede la exterior), despre chipuri fine, despre vieți perfecte. Despre rochii ori adidași. Bine, da, aveți dreptate, mai mult despre adidași.

Dar sunt zile în care tot ce pot să fac e să postez asta:

Și să continuu să scriu nesfârșite fișe de lectură, în timp ce-mi vâjâie capul și pământ sub picioare nu mai am de prea multă vreme.
Și caut niște cizme, niște blestemate de cizme, pe care nu le găsesc de luni de zile, de parcă le-a înghițit pământul. Și caut și drumurile făcute-n ele și zăpada din iernile alea. Și pe mine. Uneori, greșim.

End of story.

© Shutterstock