Vă spuneam că a fost o vară în care, chiar dacă n-am călătorit mult, n-am stat prin vacanțe, puținele ieșiri au fost exact ce aveam nevoie pentru a mă încărca. Despre un astfel de moment special vreau să vă povestesc acum. A trecut ceva timp de când s-a întâmplat, însă impresiile sunt la fel de vii, senzațiile sunt nealterate, încântarea mea nu s-a diminuat. La invitația Dunhill, am ajuns în Mamaia, și într-o minunată seară de vineri, într-o companie selectă, mă așezam la masa aranjată special pentru noi, cei ce urma să fim răsfățați. Asta după răsfățul de la Phoenicia Luxury Resort, unul dintre cele mai de fițe hoteluri de pe litoralul românesc.
Dacă anul trecut citeam despre Dunhill Dinner in the Sky, o cină gastronomică la înălțime, anul acesta am fost invitată la Dinner in the Sand. Și voi știți că ador marea mai mult decât văzduhul, așa că încântarea mea a fost dublă.
Chef Tudor Constantinescu, pe care îl știți de la Top Chef, dar și pentru Chocolat și minunile culinare care îi ies din mâini, ne-a prezentat meniul, iar somelierul Sergiu Nedelea ne-a împărtășit povestea vinurilor alese să facă pereche cu bucatele de pe masă. Și “special” e firul roșu al întregii experiențe, la fel ca și Dunhill Special Reserve.
Aperitivul? Carpaccio din filé de cod de Alaska și taratar de somon scoțian proaspăt, pescuit tradițional, servite cu julienne de zucchini și migdale rumenite din Puglia. Pune-mi pește pe farfurie, mai ales din ăla pescuit frumos, trăit liber și zburdat prin ape sălbatice, că m-ai omorât de plăcere. Și mi-era rușine de oamenii ăia, că aș mai fi cerut o porție. Cât despre zucchini sau, mai pe românește, dovlecei, nu credeam să poată avea o asemenea textură și un asemenea gust. În primul pahar de lângă farfurie s-a așezat, cuminte, un vin Bendis Rose Spumante, de la crama Petro Vaselo.
Felul principal? Filé de lup de mare sălbatic din apele Mării Mediterane, servit cu tortello (paste făinoase, asemănătoare cu ravioli) făcut la mână și pesto adriatic din busuioc proaspăt de grădină, pisat în mojar de piatră, servit cu roșii cherry și morcov baby. Dumnezeiesc și mai mult nu aș ști ce să spun. Vinul ales a fost un Sauvignon Blanc Saint Clair Wirau Reserve.
Tot la felul principal a fost și steak de vițel franțuzesc, cu cartofi în trei culori, sparanghel verde crocant și flori de cactus în reducție. Despre vițel n-aș putea să vă spun, pentru că, știți, nu consum altă carne în afară de cea de pește, însă despre restul pot să vă spun că au fost întocmai serii: delicioase. Și acest al doilea fel principal a fost acompaniat de un vin: Chateau Picampeau Bordeaux.
Dunhill Special Reserve Dark Cuban, Pinar del Rio și Dunhill Special Reserve Bright Georgian, Satilla River au fost țigaretele care i-au acompaniat pe fumători. Simpatic e că am ajuns acum să știu mai multe despre tutun, decât atunci când eram fumătoare. :) Astfel, am aflat că Dunhill Special Reserve sunt tigarete în ediție specială și limitată. Culturile de tutun, la fel ca strugurii, au ani mai buni și ani mai puțini buni, în funcție de vreme, de cantitatea de precipitații. Iar când anul e foarte bun, și tutunul e întocmai. Așa și cu cele două Dunhill Special Reserve de anul acesta. Aviz fumătorilor.
Să vă spun despre desert? Că știu că, pentru multe dintre voi, totul până acolo. Ei bine, desertul a fost divin. Nu credeam că un desert, fie el și ieșit din mâinile talentate ale chefului Tudor Constantinescu, mă va face să îl pun lângă cuvântul “divin” și, mai mult, să-l mănânc până la ultima firmitură :) Bicicletă de epocă din pandișpan și cremă de casă, crocante de ciocolată cu fistic din Bronte și sos de mango, acompaniat de un vin Dalva Porto Tawny.
A fost una dintre cele mai gustoase cine de care am avut plăcerea să mă bucur și vă las cu câteva imagini.
Kisses and hugs! O săptămână perfectă!
6 comentarii