O fostă şefă îmi recomanda, la un moment dat, o carte. Se numeşte Arta Simplității. Am primit-o cadou la ceva timp după, vă spun, e foarte faină. Nu este încă o carte motivațională sau vreuna de dezvoltare personală scrisă de vreun speaker care face bani din prezentări. E însă una uşurică, numai bună pentru a te pune pe gânduri.
Nu o să îi fac un rezumat, vă îndemn mai degrabă s-o căutați şi s-o citiți. Dar pot să vă spun că e despre cum să-ți faci ordine în viață. E despre cum să începi să te descotoroseşti de toate lucrurile care-ți îngreunează viața.
Toți ne dorim să ne fie bine, să n-avem parte de complicații, să avem toată viața în ordine, dar uităm, de cele mai multe ori, că nu e tocmai uşor ca toate lucrurile să fie simple şi că, pentru a ajunge la simplitate, trebuie să muncim un pic, poate chiar mai mult, uneori. Şi primul pas, de cele mai multe ori, nu e să te descotoroseşti de stări, emoții sau influențe negative, ci să începi chiar cu lucrurile mărunte din jurul tău.
De exemplu, ajungem să strângem lucruri foarte multe – şi nu pentru că am fi hoarders, ci pentru că ne ataşăm de ele. Eu aveam foarte multe haine, foarte multe genți şi foarte multe perechi de încălțăminte, dar, de fapt, le purtam cam pe aceleaşi. S-au tot strâns, de-a lungul anilor, şi ajungi, în atât de multe cazuri, să spui că n-ai cu se să te îmbraci. Sună pardoxal, dar sunt toate acolo, mai mult sau mai puțin îngrămădite, şi fiind foarte multe, nu le mai vezi. Când faci ordine în ele, începi să redescoperi lucruri purtate poate o singură dată sau deloc, iar uneori te-ntrebi de unde le ai, că nu mai ții minte când le-ai cumpărat.
În ultimii ani, în vreo două rânduri, am început să le triez şi să le dau. Până la urmă, nu ar trebui să fie tocmai normal să ai atât de multe, dar să le porți pe aceleaşi. Şi dacă tot am avut ocazia, am decis să le ofer unor persoane care aveau mai multă nevoie de ele decât mine. Dintr-o dată, dulapurile s-au luminat, casa în sine s-a mai luminat şi parcă lucrurile au devenit mai simple, mai calme, mai calde.
Eh, cam la fel stau lucurile şi cu electronicele sau electrocasnicele. Am ținut în casă, ani de zile, un computer şi o imprimantă pentru că au fost primele pe care le-am avut. Mă ataşasem cumva de ele şi stăteau acolo, ocupând spațiu şi adunând praful. Da, cu nostalgie, m-am despărțit de ele şi le-am dus la reciclat.
Ce e frumos la cartea de care vă pomeneam mai sus e că-i scrisă cu o doză de înțelegere şi de calm, nu te obligă să faci schimbări radicale, îți indică însă lucruri pe care le poți face. Şi, pas cu pas, te poți descotorosi de tot ce e netrebuincios sau mai rău te încurcă. De exemplu, eu încă mai am vreo trei fiare de călcat, în casă, pe care nu le folosesc şi pe care trebuie să le trimit la reciclat.
Alții păstrează în casă televizoare din acelea mari, cu tub catodic, deşi au dintre cele noi, cu ecrane plate. Apoi, când se împiedică de ele, ți le lasă în mijlocul drumului, pe trotuar, să te împiedici tu de ele. Şi e atât de simplu să le reciclezi! De ce să le laşi să polueze? Toate substanțele toxice din ele se descompun şi ajung în pământ, în apa cu care ne spălăm fructele sau salata.
Nu e mai simplu să le laşi la un punct de reciclare? Iar dacâ-s mari, vin și le ridică de acasă cei de la RoRec. V-am mai povestit despre cum puteți chema pe cineva să ridice, chiar din locuință, electricele sau electronicele stricate sau de care nu mai aveți nevoie. Se numesc deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE, pe scurt) și le veniți de hac cu efort minim și gratuit dacă sunați la TelVerde 0800 444 800. E atât de simplu.
(Foto: Shutterstock)
2 comentarii