O fostă șefă îmi recomanda, la un moment dat, o carte. Se numește Arta Simplității. Am primit-o cadou la ceva timp după, vă spun, e foarte faină. Nu este încă o carte motivațională sau vreuna de dezvoltare personală scrisă de vreun speaker care face bani din prezentări. E însă una ușurică, numai bună pentru a te pune pe gânduri.

Nu o să îi fac un rezumat, vă îndemn mai degrabă s-o căutați și s-o citiți. Dar pot să vă spun că e despre cum să-ți faci ordine în viață. E despre cum să începi să te descotorosești de toate lucrurile care-ți îngreunează viața.

Toți ne dorim să ne fie bine, să n-avem parte de complicații, să avem toată viața în ordine, dar uităm, de cele mai multe ori, că nu e tocmai ușor ca toate lucrurile să fie simple și că, pentru a ajunge la simplitate, trebuie să muncim un pic, poate chiar mai mult, uneori. Și primul pas, de cele mai multe ori, nu e să te descotorosești de stări, emoții sau influențe negative, ci să începi chiar cu lucrurile mărunte din jurul tău.

De exemplu, ajungem să strângem lucruri foarte multe – și nu pentru că am fi hoarders, ci pentru că ne atașăm de ele. Eu aveam foarte multe haine, foarte multe genți și foarte multe perechi de încălțăminte, dar, de fapt, le purtam cam pe aceleași. S-au tot strâns, de-a lungul anilor, și ajungi, în atât de multe cazuri, să spui că n-ai cu se să te îmbraci. Sună pardoxal, dar sunt toate acolo, mai mult sau mai puțin îngrămădite, și fiind foarte multe, nu le mai vezi. Când faci ordine în ele, începi să redescoperi lucruri purtate poate o singură dată sau deloc, iar uneori te-ntrebi de unde le ai, că nu mai ții minte când le-ai cumpărat.

în ultimii ani, în vreo două rânduri, am început să le triez și să le dau. Până la urmă, nu ar trebui să fie tocmai normal să ai atât de multe, dar să le porți pe aceleași. Și dacă tot am avut ocazia, am decis să le ofer unor persoane care aveau mai multă nevoie de ele decât mine. Dintr-o dată, dulapurile s-au luminat, casa în sine s-a mai luminat și parcă lucrurile au devenit mai simple, mai calme, mai calde.

Eh, cam la fel stau lucurile și cu electronicele sau electrocasnicele. Am ținut în casă, ani de zile, un computer și o imprimantă pentru că au fost primele pe care le-am avut. Mă atașasem cumva de ele și stăteau acolo, ocupând spațiu și adunând praful. Da, cu nostalgie, m-am despărțit de ele și le-am dus la reciclat.

Ce e frumos la cartea de care vă pomeneam mai sus e că-i scrisă cu o doză de înțelegere și de calm, nu te obligă să faci schimbări radicale, îți indică însă lucruri pe care le poți face. Și, pas cu pas, te poți descotorosi de tot ce e netrebuincios sau mai rău te încurcă. De exemplu, eu încă mai am vreo trei fiare de călcat, în casă, pe care nu le folosesc și pe care trebuie să le trimit la reciclat.

Alții păstrează în casă televizoare din acelea mari, cu tub catodic, deși au dintre cele noi, cu ecrane plate. Apoi, când se împiedică de ele, ți le lasă în mijlocul drumului, pe trotuar, să te împiedici tu de ele. Și e atât de simplu să le reciclezi! De ce să le lași să polueze? Toate substanțele toxice din ele se descompun și ajung în pământ, în apa cu care ne spălăm fructele sau salata.

Nu e mai simplu să le lași la un punct de reciclare? Iar dacâ-s mari, vin și le ridică de acasă cei de la RoRec. V-am mai povestit despre cum puteți chema pe cineva să ridice, chiar din locuință, electricele sau electronicele stricate sau de care nu mai aveți nevoie. Se numesc deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE, pe scurt) și le veniți de hac cu efort minim și gratuit dacă sunați la TelVerde 0800 444 800. E atât de simplu.

(Foto: Shutterstock)