Când o zi începe cu o lecție de portugheză braziliană, e soare. Când îți iei inima în dinți și răspunzi, fără să știi cum naiba se spune la nu știu ce, e  curaj. Și încerci să îl recapeți. Când degerată, vezi soarele și simți cât e de cald, e bine.

Am spus dintotdeauna că frumusețea e în noi, undeva, adânc. Apare doar atunci când noi suntem bine. Când suntem iubiți, când cineva ne face salată, ne întreabă dacă suntem bine, ne dă algocamin, ne cumpără ayran și ovăz și rodie și ou Kinder, ne lasă un bilețel lângă, pe o pernă pufoasă. Dcă nu e, nu-i nimic, tot frumoși putem fi. Când căutăm instrumente muzicale, când auzim limbi pe care nu ne imaginam că o le vorbim vreodată. Când vrem mai mult de la noi și când vrem să le dăruim mai mult celor din jurul nostru.

Uneori, e timpul să pleci. E drept.

Îmi amintesc de niște momente din viața mea. Cum să zic eu, să nu sune dur: nu judecați niciodată oamenii după prima impresie. Sau, cum zice britanicul, don’t judge a book by its cover. Nu de alta, dar s-ar ăutea să pierzi cartea, într-o zi, și să nu o recuperezi vreodată. Eu mi-am învățat lecția ;).

Vă las cu gândurile bune, să fiți bine! Mulțumesc pentru că mă citiți!

Sursa foto © Shutterstock