ȘOC! Ipostaza în care nu m-ați mai văzut niciodată!

Acum, că ați dat click, să ne revenim. E drept, am avut o săptămână foarte plină, cu foarte-foarte multe evenimente, unele chiar târziu în noapte. Sper ca, săptămâna aceasta, să apuc să vă povestesc și despre cele de care n-am apucat încă. Chiar și în weekend, am muncit ca o albinuță. Bine, fie, a fost și ceva distracție în munca asta :)

Și nu știu cum se face, că mâine e deja luni, o zi care, în contextul dat, îmi place teribil, pentru că nu am absolut nimic programat în afară de a scrie. Oricum, la ce vreme e afară, nici măcar nu intenționez să mă îndepărtez la mai mult de doi metri de birou.

Acum, că tot ziceam de “ȘOC” în titlu, iată cum mă simt eu după toată săptămâna asta! (Cam ca în aceste poze cu pisici)

cat-1

cat-2     cat-6

cat-5

cat-3     cat-7

cat-4

O săptămână excelentă vă doresc! Ah, și vă propun un exercițiu: cu cât plouă mai tare, cu atât mai mult zâmbiți. Funcționează ;)

Kisses & hugs! Spread the love.

8 comentarii

  1. Pai, la cat ai muncit, chiar meriti sa lenevesti ca imblanitele astea dulci…Am sa incerc si eu exercitiul propus…

  2. Da, da, încearcă, e minunat promit :D

  3. Hihi..nebunatica esti!! Insipiratie la scris si o saptamana frumoasa! te pup :d

  4. Cam asta este si starea mea :)
    Ieri am ajuns acasa pe la 23.39

    • Ooof, da, e obositoare câte o săptămâna din asta. e de altă parte, că am avut și săptămâni relaxate, pe mine mă obosește mai rău să stau, mă consumă mai mult și nu mi-e bine. Să încerci să te odihnești, ai avut ceva zile de foc. Și să știi că tare multă plăcere mi-a făcut să ne vedem :*

  5. Ador pisicutele, am si eu un pisoi care ne face peri albi – Ares.
    E un adevarat zeu al taraboiului :) a distrus casa, a mancat din busuiocul plantat de mine si a mieunat ca un nebun 1 zi intrega – dar, e important ca il iubim :)
    O zi frumoasa.

    • :)) Eu eram mai mult a dog person, am avut cel mai bun și mai frumos cățel, pe Lupu, timp de vreo 17 ani. Din păcate, în vara asta, s-a dus acolo unde-i plin de oase gratis, cum îmi place mie să zic.
      Ei, între timp, ne-am pricopsit cu Smurdie, un motan maidanez de toată frumusețea, foarte nesuferit, dar cel mai vajnic vânător. Cât a fost vară, ai mei au stat mai mult pe la țară, unde au o căsuță bătrânească, nelocuibilă pe timp de iarnă. Ei, a vânat și câte 4-5 șoricei pe zi, era cel mai fericit motan.
      Acum, că a venit vremea rece, ai mei s-au retras în apartament, în minunata capitală… E deprimat, caută mereu să vâneze ceva, e trist mereu și se alintă nevoie mare :))
      E o scumpete și să știi că și noi îl iubim mult.
      O zi frumoasă și ție! Numai gânduri bune. Să pupi pe Ares :D

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.