Am avut primul job pe la 19 ani, eram în facultate. îmi amintesc și acum primii bani câștigați mergând, zi de zi, la redacția ziarului cu care colaboram pe atunci. Ce-am făcut cu ei? Mi-am cumpărat o geantă de la Otter. Din toți, aproape… Și da, o mai am și acum și cred că e unul dintre lucrurile de care nu mă voi despărți niciodată.
Și aici am vrut să ajung. Pentru că m-am hotărât să deschid un subiect amplu: garderoba unei femei. Pe atunci, banii mei erau numărați. Iar asta însemna că îi și cheltuiam cu mai multă atenție. Nu mă aruncam să cumpăr și fusta aia, și bluza cealaltă. Și, stai, am văzut ieri o geantă în vitrina de nu știu unde. O iau! Nu. Nu le puteam avea pe toate, așa că alegeam piesa de rezistență. Tocmai de aceea, mai am încă multe dintre hainele cumpărate atunci. Sunt piese clasice, care au trecut testul timpului.
Ulterior, un job destul de solicitant, ceva mai mulți bani, shoppingul făcut în grabă, la weekend, în mall, fără să bat micile magazine, în care poți găsi adevărate comori, m-au condus încet, dar sigur, către o garderobă neîncăpătoare. Iar pe măsură ce plăcerea de a cumpăra lucruri creștea și cerea și mai mult shopping, pe atât se acumula și frustrarea. Ah, da, să adăugăm la asta și că, din nu știu ce motiv, deși ani la rând am dat hainele pe care nu le mai purtam, la un moment dat n-am mai putut.
Cumperi, cumperi, dulapul se tot umple, dar ajungi să simți că ai mult mai puține opțiuni decât atunci când aveai mult mai puține haine. Sunt toate hainele tale bune și necesare? E clar că nu. Și atunci, ce faci? Mai cumperi? Dacă da, te-ntrebi: ce haine să-mi cumpăr?
La un moment dat, sufocată de prea multe lucruri, multe dintre ele cumpărate în pripă, am început să fac curățenie. Sunt încă la jumătatea procesului, am o grămadă (la propriu) de fuste, tricouri, sacouri, rochii, câteva cu etichetă. O parte au mers la Yard Sale-ul despre care v-am povestit. Altele, au luat calea altor stăpâni, care să le îndrăgească și să le poarte cu plăcere.
Am mai constatat că am strâns nu doar o cârcă de haine, ci și de pantofi. Iar aici, independent de voința mea, pe la 26-27 de ani, s-a întâmplat ceva: n-am mai reușit să mai intru la fel de bine în 36, iar noul meu număr la pantofi a devenit 37. Ei, timp de patru ani, am ținut toți acei pantofi care nu-mi mai veneau. Cei mai mulți dintre ei încalță, acum, pe altcineva, după yard sale.
Ideea e că mi-am creat o disciplină, atunci când cumpăr haine, online sau offline. Am câteva întrebări la care îmi răspund obligatoriu înainte de a scoate cardul din portofel. Am învățat să fiu mai atentă la micile magazine care-mi ies în cale, să caut tips despre locuri de shopping unde găsesc lucuri bune, care nu au un preț prohibitiv.
Despre ce haine să cumperi, ce merită și ce nu, ce va fi, și peste ani, o investiție, ce îi lipsește garderobei tale, care sunt întrebările pe care să ți le adresezi, înainte de a cumpăra ceva, voi vorbi în episoadele următoare.
Dacă aveți idei, sugestii, întrebări, vă aștept cu drag, ca de obicei, la comentarii sau pe Facebook. Promit să răspund tuturor.
Kisses and hugs!
3 comentarii