În dulapuri, ca-n viață

Ordine în dulapuri. Multă ordine. Mă gândeam, tot scoțând și aranjând, că dulapurile sunt ca viața, așa. Al meu, cel puțin. Aduni, aduni, mai cumperi, mai primești, întotdeauna hainele cele noi reușesc să stea deasupra, deși “deasupra” ăsta ar trebui să fie apanajul celor vechi, bătrâne, care au trecut prin atâtea cu tine. Le pui frumos unele peste altele, iar dacă ești ca mine, ajungi să strângi prea multe.

O vreme, le dai, le faci pachețele, le duci într-o altă viață, cu alte iubiri, zâmbete, cafele vărsate pe cămașa albă chiar în dimineața interviului. Le dăruiești și, odată cu ele, dai o mică, foarte mică parte din tine.

Rămâi cu mine, la Magic FM, radioul lui Moș Crăciun” se aude în fundal. Ajută mult. Muzica e bună, e cea care spală aerul. Da, și aerul se mai spală uneori :)

Cu anii însă, îți vine tot mai greu să le dai. E ca un blocaj mental. Nu poți și basta. Puloverul ăla negru de angora a fost cu tine, pe pielea ta, pe transpirația ta, pe respirația ta, în timp ce umerii tăi se făceau mici, se încovoiau într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții tale. Și nu-l dai. Poate tocmai pentru că poartă în el ceva.

În goana noastră după mai mult, mai bine, mai frumos, mai fit, mai pe placul nostru, pierdem tocmai bucuria simplității.

Și ne trezim că avem accesorii care mai de care, bluze, fuste, pulovere inutile și că ne lipsesc fix piesele de bază. Că n-avem o cămașă albă, un jeans clasic, un stiletto nude, dar avem fuste umflate, jeans care mai de care, pantofi și ghete în toate variantele, mai puțin în cele de care avem nevoie.

În dulapuri, ca-n viață. Tu, față-n față cu tine.

Do they know it’s Christmas?” se aude în fundal, din radioul de pe raftul roșu…

Sursa foto cover

12 comentarii

  1. Cat adevar! La fel si eu, in alti ani le dadeam teancuri de pomana si cu mare drag, acum nu-mi mai vine. Si uite asa ma lovesc mereu de problema spatiului :(. I-am zis la al meu ca mie imi trebuie o camera singura, camera mea si atat cu multe multe dulapuri :)).

    • Cât de bine de înțeleg. Eu am reușit, chiar zilele astea, să elimin un sfert, cred, din tot ce aveam. Sunt lucruri mari, mici, unele fără nasturi, cu o cusătură lipsă, agățate, dintr-acelea cărora le lipsește ceva și despr ecare ziceam mereu “las’ că îii vine vremea”. Nu, nene. Vremea e acum. Nu peste un an, nu când o să fiu mai grasă, mai cu nasturi, mai cu ac și ață. Sunt lucruri nepurtate de ani de zile, efectiv mă apăsau. M-am eliberat puțin, dar tot mai am.
      ȘI te înțeleg, căci am pereții tapetați cu dulapuri, inclusiv sufrageria e așa. Frumoase, e drept, gândite să nu pară șifoniere, dar pline cu lucruri pe care nu le voi mai purta niciodată. Totuși, visez la a walk-in closet cum nu-ți imaginezi :D

  2. Noi avem o debara pe care nu ma duce capul cum sa o reorganizez ca sa incapa si mai multe, deocamdata gazduieste cam 70% din garderoba si incaltamite, dar o vad ca e “cu varf”. Are doua bare pline cu umerase, puse paralel cu usa, dar ma gandeam daca un schelet in forma de U n-ar fi mai incapator.

    • Să știi că și eu am, de când m-am mutat, să tot fie câțiva ani, dilema cu debaraua. E imposibil de structurat, astfel încât să poată fi exploatată la maximum. Au venit și meșteri, s-au uitat, nu am găsit o soluție, așa că, în prezent, am acolo niște etajere pe care țin, la grămadă, încălțăminte și genți.

      • La noi e ceva mai mare, norocul nostru!
        Maine sunt invitata la o prietena sa-mi arunc o privire si sa probez ce-mi place din hainele la care renunta ea pentru ca nu-i mai vin. Asa ca… I’m practically going free shopping. Poate ar fi trebuit sa imi reorganizez si eu garderoba inainte sa mai adaug chestii in ea… Oh, wait, astept sa-ti iei tu vacanta! :D

  3. Frumos si adevarat!Eu m-am mutat intr-o casa spatioasa acum 2 ani ,si,simt deja ca nu mai am loc!Sotul meu imi spune mereu:cumperi ceva,sa plece din dulap altceva,si mare dreptate are!Dar nu ma mobilizez (inca)din lipsa de timp sa fac putin spatiu.

    • Heh, da, are dreptate soțul tău, eu după asta mă ghidez acum. Când am început să probez și să sortez, mi-am dat seama câte lucruri inutile pot ține. Dincolo de faptul că mi le “omoară” pe celelalte, pe care nu le mai văd, ar putea bucura pe altcineva, așa cum m-au bucurat, cândva pe mine. Așa că, da, pentru orice lucru nou, unul vechi trebuie să plece.

  4. Cât de mult ne regăsim în cele scrise de tine, doar nu degeaba suntem aici, într-un colțişor de poveste. Vine un timp potrivit pentru toate, chiar şi pentru ordine, atât în viață, cât şi-n lucruri. Te pup! :-)

    • Așa e, doar că, adeseori, procesul e dureros. De aceea trebuie să ne concentrăm pe punctul final uneori, pe senzația de libertate, de “în sfârșit, pot respira”, pe care o aduce un astfel de proces. Te pup și eu, Mihaela :*

  5. Partea cu curatenia din dulap, mi se pare cea mai grea…Chiar daca fac acest lucru, de cel putin 2 ori pe an si arunc tot felul de piese, parca tot geme dulapul de plin ce este.Si intr-adevar, de foarte multe ori nu ma lasa inima sa renunt la hainute sau accesorii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.