Mie, când scriu, îmi place să ascult muzică. Dacă vrei să asculți ce am ascultat eu când am scris acest text, atunci dă play clipului de mai jos, în timp ce citești. E the mood.

De la începutul anului și până acum, am citit fără oprire. Am descoperit scriitori asupra cărora voi reveni. Am descoperit scriitori buni, comerciali, sinuciși, amari, sinceri, adevărați.

De menționat că vă scriu într-o seară în care nu avem următoarele: internet, apă caldă, căldură sau vreo casă la țară unde să ne refugiem, deși mi-aș dori enorm.

Am plâns cu sughițuri cu Manuel Villas. Cine mai spune că publicitatea nu are efect, să afle de la mine că, datorită publicității, l-am descoperit pe Villas. În drumul meu zilnic cu metroul, am văzut o campanie, cu un fragment din “În toate a fost frumusețe”. E, poate, cartea la care și cu care am plâns cel mai mult.

Am citit mult ca să-mi acopăr, astâmpăr, amețesc, amorețesc simțirile. Am obosit un pic. Nu mai știu ce pot și ce nu.

Am citit Camelia Cavadia și a fost ca și cum mi-a întors-o pe Ica mea din mormânt, pe bunica mea bună, șnițeloasă și supoasă. Am cititi Mishima și am înțeles de ce s-a sinucis. Apoi, nu am mai înțeles. Am citit Dan Sociu, căruia i-am iubit poezia; m-a pierdut la proză.

Am plecat un pic în neant cu Herve Le Tellier, sublim. Hiromi Kawamaki m-a rupt în mii de bucățele, Claudiu Soare m-a făcut să-mi pun atâtea întrebări.

Bogdan Răileanu, Borges, Backman… A fost un an bun.

Cât despre  muzică,  am ascultat multe, puține s-au lipit. Recomandarea mea de azi?