Voi ce naiba faceți, când vi se îneacă toate corăbiile?

Zilele în care trei amărâte de note muzicale reușesc să te deraieze, în cel mai crunt mod cu putință, sunt cele mai grele. Nu zilele în care nimic nu-ți iese, nu zilele în care alergi semimaratoane, nici cele în care tragi de tine atăt de tare, de mult, de intens, încât te rogi, în fiecare secundă, să nu verși.

Zilele în care aștepți un telefon, care nu mai vine, sunt cele mai grele. Cele în care albul monitorului, un alb stins, căci lumina puternică te deranjează, e poarta către o Narnia în care nimic nu-i alb. O Narnia neagră, plină cu oameni singuri.

Mai am și zile din astea. Am încercat să filmez clip frumos pentru voi; când a fost lumină, n-am avut stare, iar când, în sfârșit, m-am adunat, n-a mai fost lumină.

Dar ne facem noi mari și tari. Voi ce naiba faceți, când vi se îneacă toate corăbiile?

Sursa cover foto © Shutterstock

2 comentarii

  1. Eu una, sincer, trec prin momente din astea de la inceputul timpului. La 16 ani, ma intrebam daca voi fi la fel de heartbroken, singura si trista la 36. Si iata ca nimic nu s-a schimbat decat in rau. Toti barbatii pe care i-am iubit nebuneste m-au parasit. Au urmat ani de plans si de ne-dat licenta din cauza asta. Iar acum, sunt depresiva ca dracu’. Ma gandesc ca n-am niciun sens in lumea asta si ma intreb de ce traiesc. Zac in pat zile intregi si imi vine sa plang intruna.

  2. Muzica pe repeat, boceala pana simt ca-mi crapa inima. Dupa asta, filme pe banda rulanta, bloguri de orice fel, bantui prin magazine online (chiar daca nu finalizez nicio comanda),fac orice sa-mi tina, macar aparent, mintea ocupata. Dupa asta… go with the flow. Accept lucrurile asa cum sunt si incerc sa-mi construiesc/reconstruiesc viata pornind de la ceea ce am. Ma agat de prieteni, ma duc oriunde sunt invitata, imi tin, repet, mintea ocupata. Inima, saraca, numai ea stie cum supravietuieste.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.