Totally in / Totally out #2

Totally in

Mindfulness şi bullet journaling. Împreună sau separat, nu contează; eu le-am pus laolaltă pentru că le-am descoperit şi am început să le folosesc cam în acelaşi timp. Dacă despre mindfulness încă mai am extrem de multe de aflat, de citit, de scormonit, despre bullet journaling (bujo, pe scurt) pot să vă spun că nu sunt genul care să deseneze floricele, steluțe şi altele; nu că nu mi-ar plăcea, dar talentul meu la desen e undeva la minus infinit. Pentru mine, bujo înseamnă planificarea aceea simplă, într-un sistem foarte mişto (puteți afla mai multe din acest video). Mă ajută destul de mult să mă organizez, chiar dacă mai am serioase probleme la spartul sarcinilor în bucățele şi am tendința de a mă superaglomera.

Cărțile din anticariate. Pentru că sunt la fel de bune, dar mai ieftine; pentru că aduc cu ele nu doar poveştile scrise, ci şi pe cele nescrise, adunate de prin bibliotecile prin care au fost şi din mâinile şi ochii ce le-au citit. Mie îmi place să hoinăresc ore în şir prin anticariate, preferatul meu e Unu, cel de la Universitate (au şi site). Să tot fie câteva luni bune de când nu am mai intrat prin vreunul, îmi e tare dor.

Toamna. Sună banal, dar nu am aşteptat în viața mea toamna mai mult ca acum. Şi aş vrea să mă bucur de ea cât de mult pot.

Totally out

Graffitiurile, aşa cum arată în Bucureşti. Da, nu zic să îl chemăm pe Banksy (deşi visez că o să avem şi noi un perete lucrat de el în minunata capitală), dar, măi băieții care “faceți artă păh zidurile bucureştene”, nu vreți voi chiar să faceți artă? Apropo, dacă n-ați văzut documentarul Saving Banksy, vi-l recomand din toată inima, e super mişto (link direct – dacă aveți cont de Netflix)

Stresul. Util sau inutil, dacă există primul, deşi mă îndoiesc. Nu e out, dar l-am trecut la out aşa, pentru că wishful thinking… Dacă ştiți vreo modalitate prin care aş putea să nu mă mai îmbolnăvesc de stomac la fiecare chestie stresantă, spuneți-mi şi mie. Cât mai sunt prin zonă :)) Până una-alta, mă aşteaptă o săptămână extrem de grea, habar nu am cum o s-o scot la capăt.

Câinii de luptă în mâinile cui nu trebuie. Câinii de luptă nu se nasc ucigaşi, se fac ucigaşi, dacă nu sunt crescuți aşa cum trebuie. Să îi dai unui puşti un astfel de câine e ca şi când i-ai pune unui copil în mână o grenadă.

Photo by ian dooley on Unsplash.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.