Lecțiile de frumusețe le primim atunci când ne așteptăm mai puțin. Când nu suntem pregătiți pentru ele, când am alergat în grabă, pe ușă, ca să nu întârziem, și am avut de ales între anticearcăn și un termos plin cu ceai de sunătoare. Când dintr-un glas sprijinit într-un baston străbate, până la urechile tale fără podcasts, youtube, tunes and so on, o doză imensă de recunoștință, pentru că ”e atât de rară o vorbă frumoasă și blândă la vârsta mea, domnișoară. Iar soțul e bolnav, suntem două jucării stricate… Pare să vă placă poezia”. Mi-au dat lacrimile, după ce s-a suit în autobuzul 614.

Îmi place poezia, dar cea a vieții își pierde prea des rima, în ultima vreme. Își uită prea des protagoniștii; uneori, în stații de autobuz pe care doar frigul le mai încălzește.

Dragilor, aveți grijă de voi.