N-am apucat să vă povestesc de ce am fost ceva mai absentă săptămâna trecută şi de ce am răspuns mai greu comentariilor voastre, comentarii pentru care vă mulțumesc din suflet.

La unul dintre joburi mi s-a oferit ocazia, foarte din scurt, să vizitez Málaga. Mă rog, impropiru spus vizitat, că a fost rost de alergătură şi de muncă, însă am apucat să mă şi bucur puțin de unul dintre cele mai frumoase locuri pe care eu le-am văzut. Şi am avut ocazia să văd destule locuri pana acum.

Aşadar, o săptămână m-am bucurat de o temperatură plăcută, cu o minimă de cam 10-11 grade Celsius şi cu maxime frumoase, de peste 20 grade Celsius, de un oraş curat, presărat cu palmieri, cu papagali zburând deasupra maşinilor din trafic, cu oameni extrem de amabili, de politicoşi şi de frumoşi.

Şi o să mă abat puțintel de la tematica blogului pentru a vă povesti nişte lucruri care pe mine m-au pus serios pe gânduri. Nu vreau să dau impresia de “iarba e mai verde în altă țară”. Nu neg nici că da, cred asta, însă eu vreau să vorbesc despre oameni.

Amabilitatea. E o constantă, o stare de fapt, un fel de a fi. A fost una dintre călătoriile în care am interacționat destul cu localnicii, nici măcar unul nu m-a dezamăgit. Por favor şi gracias sunt, cred, primele cuvinte pe care le rostesc localnicii la naştere. Şi da, te simți important când ți se mulțumeşte, alături de un zâmbet, pentru că ai făcut ştiu eu ce nimic.

Coafura. Am fost, de-a lungul vremii, şi în Madrid sau în Barcelona şi am văzut acelaşi lucru: femeile după vreo 30 de ani acordă o mare importanță coafurii. Nu-mi dau seama dacă se coafează acasă sau dacă merg la salon, cert e că părul lor e la loc de cinste. Majoritatea sunt vopsite în culoarea mierii, cum îi zic eu, un saten cu şuvițe deschise. Tot respectul pentru atenția pe care o acordă felului în care arată părul lor. Şi nu doar părul…

Machiajul. Aici, alături de femeile de peste 30-35 de ani includ şi puştoaicele, chiar dacă vorbim despre stiluri diferite de machiaj. Puştoaicele/tinerele aleg, în general, un machiaj destul de strident – ca o notă comună aş numi conturul în creion, smudged, şi blushul destul de strident adeseori. Am mai văzut şi persoane trecute de prima tinerețe, machiate strident, însă mai rar, e drept. Totuşi, rareori am văzut femei nemachiate şi când le mai descopeream, constatam ulterior că-s turiste.

Îmbrăcamintea şi încălțămintea. Şi ele sunt la loc de cinste, chiar dacă iarăşi vorbim despre diferențe destul de mari între generații, aşa cum e şi normal. Aş spune doar că tinerele noastre sunt mai elegante ca ale lor, în timp ce femeile mature sunt o lecție de bun gust. Mereu cochete, cu poşete faine, cu încălțări delicate din piele, cu eşarfe din mătase, mirosind a parfumuri pudrate. Şi nici nu cred că e greu. Dacă vă spun că am găsit haine Inditex, comercializate prin lefties, cu unul sau doi euro şi încălțăminte cu 6 euro, care arată foarte bine, mă credeți? În Spania, în general, şi în Málaga, în cazul acesta, e imposibil să nu te îmbraci bine cu bani puțini sau foarte puțini.

Cosmeticele. La fel, ieftine, multe la reducere, nu am avut timpşi, ce-i drept, nici prea mult chef de shopping de cosmetice. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, am avut doar vreo două mici sesiuni de shopping şi, în privința cosmeticelor, în afară de nişte Kiko şi de ceva de la H&M (mică surpriză pentru voi, nu spun mai multe acum ❤), n-am păcătuit.

Promit să vă arăt ce mi-am cumpărat, într-una dintre postările viitoare, pentru că de la lefties am plecat cu tot felul de chestiuțe frumoase. Revenind la cosmetice, am văzut destule şi la reduceri, însă la scurta privire pe care am aruncat-0, nu mi s-au părut mai ieftine decât la noi. Mai multe, însă, da.

Aprecierea. Ei, aici lucrurile se complică puțin. Oamenii aştia sau, mă rog, cei pe care am avut ocazia să-i observ, se bucură de tot: de soare, de plajă, de corpul lor, de aerul curat, de mâncare, de prieteni. Aleargă, se bronzează, muncesc, iau masa în oraş cu colegii, îşi petrec serile cu prietenii, respiră viață prin toți porii, ce să mai. Am văzut multe persoane în vârstă, în scaun cu rotile, ieşind la plimbare, ca să se bucure de soare şi de sunetul mării.

Şi aş putea continua lista la nesfârşit. Nu spun că nu au şi părți rele, însă mi s-au părut mult mai puțin vizibile. Nu ştiu cum să zic să redau exact ce-am simțit. Am avut o impresia că oamenii de acolo nu se opresc niciodată din procesul de învățare, de civilizare. Asta pentru că ştiu că ceea ce ei oferă, se întoarce la ei de 100 de ori mai bine şi mai frumos.

Kisses, hugs şi o viață trăită frumos!

❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

P.S.: Cu voia voastră, vă las cu câteva fotografii. E felul în care eu am văzut acest loc minunat.