Scrisoare către fiica mea

Maria, copilul meu iubit,

Aveai trei ani și un șal portocaliu. Ne grăbeam să ajungem la policlinică, o nemernică de răceală te ținuse toată noaptea trează. Iar eu aveam un singur gând: să-mi fac copilul bine. Aveai trei ani și mă întrebai de ce picăturile mari de ploaie care cădeau sacadat, aproape isteric, pe caldarâmul rece, nu sunt egale. De ce șalul tău e portocaliu? Și, mami, când o să iasă soarele? Iar eu nu mă gândeam decât cum să te fac bine. Asta și cum să ajung să predau raportul de 46 de pagini, pregătit printre reprize de schimbat pijamale ude de transpirație de răceală. Pe pagina 29, stă și acum dovadă o urmă de cană de ceai.

Erai mică, iar eu eram un matur mai mic decât tine. Aveai 39,5 temperatură și-mi spuneai că oițele sunt roz. Iar cu cât oițele tale deveneau mai roz, eu eram mai disperată. Cândva, când noaptea se îngâna cu dimineața, ai adormit liniștită. Termometrul cel verde, cel ce șade și acum în dulapul de pe hol, a arătat 36,5. Erai bine, iar mami putea merge să-și prezinte raportul.

Ai știut atunci că te iubesc enorm.

Aveai trei ani și patru luni și căzuseși, cu sete și cu sârg, în genunchi. Pe dresul alb, abia cumpărat, sângele se prelingea picături mari. N-ai plâns, din respect amestecat cu decență și din teamă că am să te cert pentru ciorapi. Mama lor de ciorapi! Te-am sărutat pe frunte și ți-am spus că mergem să cumpărăm înghețată. Ai știut atunci că te iubesc mai mult ca orice în lumea asta.

Aveai patru ani și, într-o dimineață cu soare, m-ai întrebat ce gust are cafeaua. Ți-am răspuns atunci: ca viața; amar, dar dulce, căci mami o bea cu lapte. Mirată, cu ochi mari, căprui, la fel ca ai mei, de aproape broscuță, m-ai întrebat: dar dacă nu pui zahăr, cum de e dulce? Că așa e-n viață, puiul meu, uneori te-ndulcește ce te aștepți mai puțin.

Aveai patru ani și vreo trei luni. Si mă rugai să nu plec la “Siviciuuuuu, mămițicuțaaaa meaaa iubită”. Mă voiai acasă, cu tine, nu la serviciu, nu voiai bani, nu voiai “bobo”, fie ele și de ciocolată. Seara, veneam încărcată cu bomboane, cu povești. Îți citeam din Iv cel Naiv, din Creangă, din nuvelele lui Eminescu, preferatele mele. Ne dădeam cu parfum fin și mâncam macarons. Eu îți povesteam despre cât de mult îmi place sportul, despre tae-bo, tu-mi desenai familii fericite. Fericite și întregi. Mă iubeai, te iubeam, fie soare, fie nori. Eram acolo să te apăr mereu.

Aveai cinci ani. Știai pe de rost prea multe dintre poeziile lui Iv, motanul Smurdie era bătrân. Erai mică încă și ne gândeam la tortul tău de cinci ani. Din bezea, cu bombonele argintii. Tocmai mă întorsesem de la alergat. Îți plăcea să mă iei în brațe așa, traspirată, sărată pe tâmple, și să mă întrebi: “Mami, de ce-ți place ție să alergi?”

“Pentru că atunci când alerg, Maria, răutatea nu mai are suflu să mă prindă din urmă”.

Sper că buchetul tău de mireasă are și lăcrămioare. Toată viața, oamenii mi-au dăruit iriși. Le declarasem florile mele preferate. Ce să le mai fac bietelor lăcrămioare, căci pe ele le preferam? În plus, erau atât de greu de găsit. Și mai sper că rochia e lungă și simplă, că tu o porți pe ea și nu invers.

Eu o să asigur soarele. Atâta pot să fac de aici, din ceruri.

Cândva, cuvântul “vaccin” era lipsit de vreo importanță pentru mine. Cândva, cuvântul “virus” era lipsit de orice alt înțeles decât acela de roșu-n gât și niscaiva febră, de tratat cu ceai cald și cu o frecție pe cinste.

Cândva, cuvântul “cancer” era ceva ce li se întâmpla altora. Dacă aș avea puterea să dau timpul înapoi, aș ști că un vaccin poate să elime un cancer. Simplu, ca-ntr-un joc de copil. Ca-ntr-o v-ați ascunselea cu boala, ca-ntr-o după-amiază de sâmbătă leneșă în care, în curtea din spatele blocului, copilul meu, fetița mea, Maria mea scumpă, cu ochi mari, cu păr lung, șaten, blond la vârfuri, se joacă.

Ca-ntr-o dimineață de luni, în care o duc la școală pe Maria, fetița mea cu ochi căprui, cu pisici pe tricou și cu zâmbet pe chip. Unde e mama?

Mama nu mai e. Avea 32 de ani și un virus a răspus-o. Despre HPV, Maria, vei citi cândva. E motivul pentru care eu nu sunt lângă tine acum.

Pentru tine, 16 și 18 nu reprezintă doar vârste, ci tipuri de virus din pricina cărora mama ta nu e acum lângă tine. Pentru tine, lipsa unei injecții este cea din pricina căreia, de 20 de ani, eu nu mai sunt acolo.

Dacă mi-ar fi spus cineva că un singur gest mă desparte de copilul meu, de viața mea, cea care ar fi putut fi astăzi, cine știe, poate astăzi ar fi arătat altfel.

Maria, micuța mea Maria, de acum om în toată firea. Îți las soarele și amintirile și toată iubirea mea. Îți cer în schimb să ai grijă de tine; să previi, să faci singură diferența dintre a fi și a nu fi, dintre a trăi și a muri.

Uneori, diferența e doar un biet vaccin.

Să-ți fie bine mereu, copilul meu!

***

Da, un vaccin poate fi cel ce face diferența dintre tine undeva la doi metri sub pământ și tine cea cât se poate de vie, care se bucură de bucuria copilului tău. Sau dintre tine cea care tocmai ți-ai pierdut fata, din cauza unei injecții care nu a fost niciodată administrată.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, România ocupă primul loc în Europa la decesele provocate de cancerul de col uterin. În 2010, în România, se înregistrau 10,5 decese la suta de mii de locuitori cauzate de cancerul de col uterin, față de media UE de doar trei. OMS recomandă vaccinarea anti-HPV ca principal mod de prevenție, și screeningul, ca prevenție secundară.

*Această scrisoare face parte dintr-o campanie inițiată de Coaliția de Prevenire a Cancerului de Col Uterin, cu ocazia Săptămânii Europene a Imunizării și are ca scop informarea femeilor cu privire la importanța prevenției pe tot parcursul vieții.

Tu ce o înveți pe fiica ta?

4 comentarii

  1. Pff, cine mai poate sa mai spuna ceva??? EU nu, dar ai scris intr-un fel….

  2. Ce bine ca s-au inventat vaccinurile ! Eu ma tot mir si ma minunez cum pot sa existe parinti care nu-si dau acordul de a le fi vaccinat bebelusul … De exemplu anti-poliomelita. Eu am avut un coleg de facultate afectat de aceasta boala la varsta de 2 ani si era in carje… Sau anti-rujeola . Acest vaccin este optional, e adevarat, dar eu inca imi aduc aminte cat am suferit cand am avut boala … aveam 5 ani si au trecut de atunci ceva ani…

  3. :((((( Ce dureros…

  4. Foarte emotionant articolul, insa imi permit sa imi dau putin cu parerea pentru ca am avut legatura cu acest subiect. E foarte complexa tema, dar ideea de baza e ca acest vaccin nu elimina cancerul, previne cancerul. Apoi, acest vaccin impotriva HPV este legat doar de tulpinile cele mai agresive ale HPV, care are numeroase tulpini, dintre care multe neclasificate ca risc.
    Romania are cea mai mare rata de deces din cauza cancerului cervical pentru ca nu se fac controalele regulate, anuale sau bianule la ginecolog. Si nu numai la ginecolog, dar asta e alta poveste deja.
    Eu imi fac controale de multa vreme, merg anual la ginecolog si imi fac Pap-ul. Acum aproape 3 ani mi-au iesit rezultatele usor ciudate, am facut genotipare HPV si am o tulpina neclasificata. Fara niciun tratament, dar cu teste si colposcopii repetate la trei luni, apoi la sase, am ajuns sa monitorizez evolutia acestei tulpini si, din fericire, modificarile au trecut de la sine.
    Nu inseamna ca nu am facut nimic si mi-a trecut, monitorizarea mai frecventa a avut drept scop depistarea la timp a modificarii celulelor colului. Daca era cazul de modificari spre celule canceroase, se initia tratamentul si se vindeca 100%.
    Da, cancerul de col uterin este 100% tratabil, daca este depistat in faze timpurii. Eu am avut doar celule precanceroase si bine ca s-au oprit acolo.
    Acum continui sa imi fac testul Papanicolau anual, cand merg si la un control ginecologic complet. Am dus-o si pe mama sa-si faca Pap-ul mereu, ca ea tot amana. Si le-am indrumat pe toate prietenele mele sa isi faca testul.
    Nu e dureros, nu e nici atat de scump – sunt creme care costa mult mai mult. Ba chiar poate fi facut si gratuit cu trimitere.
    Ideea e ca exista vaccinuri si vaccinuri, sunt din cele care salveaza vieti, dar sunt si din cele care nu sunt obligatoriu utile, precum cele impotriva HPV. Ce e mai trist este ca poti fi vaccinata impotriva celor doua tulpini HPV si sa iei o alta tulpina care sa declanseze transformari la nivelul colului. Iar acest virus este printre cele mai misterioase si meschine, caci il poti lua si de la o toaleta si, ciudat lucru, poate fi eliminat in 2 ani din organism daca sistemul imunitar e puternic.
    Prin urmare, cel mai important e sa ne intarim sistematic sistemul imunitar, prin sport si odihna si alimentatie echilibrata si hidratare si, mai ales, prin control anual la ginecolog.
    O zi frumoasa si scuze de comentariul-roman.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.