Sătulă, uneori

Nu am vrut să pun asta aici, pentru că e atât de multă tristețe, încât nu știu cum să-i fac față. Totuși, am postat linkul/clipul dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de important pentru mine: I don’t give a fuck, pardon my spanish, pentru toată frumusețea spoită din pensule, dacă la interior e un monstru. Da, dragilor, e și asta o postare despre frumusețe.

Bunătatea sinceră e în interior. frumusețea sinceră nu omoară, nu părăsește în mijlocul pustietății, nu distruge. Frumusețea e blândețe, milă,  veselie, e omenie, e bun și bine. Uneori, în detrimentul tău și în avantajul altora.

Dacă sunteți sensibile, nu apăsați aici.

Nu știu voi, dar mie îmi e tot mai groază de lumea în care trăiesc.

Să fiți bune!

Sursa foto cover © Shutterstock

4 comentarii

  1. Eu recunosc, Antonia, nu am dat click, nu pot, vad un copil si efectiv imi vine sa plang pentru ca sunt sigura ca e ceva groaznic in clip. Poate pentru ca imi iubesc nepotelul prea tare, poate pentru ca sunt prea sensibila, poate poate…in ce lume traim, te intreb si eu :(?

  2. Mna, m am uitat pana la urma, nu m-am putut abtine, m-am inselat, dar clipul e tare tare trist, inca nu inteleg ura oamenilor fata de animale, nu inteleg cum nu gandesc ca sunt tot suflete…

  3. Doamne! Ce trist. M-am uitat si mi-au dat lacrimile. In US 2.7 milioane de catei si pisicute sunt omorate :|
    Nu o sa inteleg niciodata cum cineva poate sa abandoneze un animalut! Si nu pot sa ii inteleg nici pe cei care isi doneaza animalutele pentru ca “trebuie sa ma mut” sau “am bebe” sau alte scuze de astea patetice. Un animalut e parte din familie, e ca un copil. Pur si simplu nu imi vine sa cred…si eu ma intreb de multe ori “in ce lume traim?” :(

  4. Știu, fete frumoase și bune, știu e oribil și pe cât de frumoși pot fi oamenii uneori, pe atât de urâți pot fi alteori. E dureros să vezi nepăsare, dar o poți înțelege. În schimb, ce eu nu pot înțelege e cum să abandonezi așa ființe fără apărare. Pot pricepe că sunt situații în care trebuie să renunți la un animal, dar dă-l cuiva. Poate e greu, dar sigur se va găsi cineva care să îl ia. Abandonul mi se pare, și nu cred că spun o vorbă prea mare, asemănători crimei. În fine, e trist, dar știu că sunt și oameni buni, încerc să-mi amintesc asta. :)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.