Azi nu a mai fost despre mine; un azi cât un milion de ani. Îmi e foarte dor de piatra cubică a Lisabonei, de farfuriile lipicioase din birtul bătrânului din Alfama, de soare, de aer și de mine. De prieteni și de muzică, de dicționare și de amintiri frumoase. Sad music, pentru că, uneori, viața bate tot.

Fiți bine!