Cum e în Rai. În cel numit Rhein.

Plouă. Plouă mărunt, des. Trebuie să ajung la Piața Presei. Pentru că Uber are tarif dublu la ora la care plec eu de acasă și pentru că sunt în întârziere, iau un taxi normal. Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv. Vreo 20 minute mai târziu, la semaforul de la Piața Charles de Gaulle, în timp ce taxiul staționează, eu mă gândesc ce frumos plouă, deși jumătate dintre bucureșteni m-ar fi înjurat.

Merg înainte. Ajung la locul cu pricina și de acolo ne preia un microbuz. Merg spre Azuga, la Pivnițele Rhein. E un drum scurt și frumos, un pic întârziat de ambuteiajele de la Bușteni. Dar în vreo oră și jumătate sunteți acolo. În Rai. Serios, am văzut multe locuri în lume asta, dar Rhein Azuga e un colț de paradis pentru mine.

Azuga

Rhein Azuga: Cazare, mâncare, oameni incredibili și spumant de vis

Vă puteți caza la una dintre cele 17 camere, fiecare cu nume inspirat :) Eu am stat în camera Sauvignon, una dintre cele 15 camere duble, dar am înțeles că există și două garsoniere. E o cameră mare, spațioasă, decorată cu mult bun gust. Mi-a plăcut enorm că priveliștea e spre pădure, e o liniște toală, perfectă pentru o bucureșteancă, al cărei pat dă, cumva, într-o intersecție intens circulată.

camera-rhein-pensiune-azuga

Am mâncat la restaurantul Rhein. Eu nu consum altă carne în afară de pește, dar uit mereu să anunț asta și mi se întâmplă, adeseori, să rămân nemâncată. Ei bine, am fost plăcut surprinsă că doamnele de acolo mi-au adaptat rapid meniul. Am cerut și am mâncat cea mai bună supă de legume, una dintre cele mai bune salate de icre, un păstrăv la grătar gătit impecabil, ciuperci umplute și multe altele, stropite toate cu vin alb, dar și cu vedeta infotripului, spumantul Rhein.

Dacă alegeți să vă cazați aici, să știți că puteți să și vizitați pivnițele Rhein & Cie, unde se fabrică neîntrerupt, de la 1892, vin spumant. Halewood România este și furnizorul Casei Regale a României, cu spumant, dar și cu o parte dintre vinuri. Podgoriile sunt la Sebeș, în Dealul Mare și la Murfatlar. Acolo unde sunt podgorii, există crame de vinificare, iar vinificarea principală se face la Tohani.

azuga-caine

Ce mai e de văzut și de făcut prin Azuga?

În timpul comunismului, crama a trecut în proprietatea statului, din 1999 afacerea s-a privatizat. Într-o Azugă frumoasă, dar părăsită. De afaceri, de fabrici, de viața din clădiri. Dar care e plină de lucruri interesante, dacă aveți ochi să le vedeți și plăcere pentru detalii. Iarna, sunt pârtile, nu două, ci șase, cu grade diferite de dificultate: pârtia Sorica, pârtia Cazacu, pârtia Cazacu – variantă și bretea, pârtia Sorica Sud și pârtia La Stâna.

Azuga-2

De aici, aflu că aici exisă o păstrăvărie, pe care am și văzut-o în drumul spre Rhein, o cabană de vânătoare Azuga, Casaria Ghimbăşanu, înregistrată pe lista monumentelor de arhitectură, Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial, dar și alte câteva monumente ridicate de mâna omului, alături de unele naturale precum fagul secular din curtea Ocolului Silvic, arborele mamut (Sequoia gigantea) sau bradul alb aflat pe poteca spre Gârbova.

De la vin și drojdie, la bubbly. Cum se face spumantul?

azuga-rhein-cover

Pentru ca deliciosul bubbly să ajungă în pahare, în vin se pun niște drojdii speciale de fermentare, care sunt aduse din Franța. După ce acest amestec este turnat în sticlă, aceasta se acoperă cu un dop din plastic și cu o capsă, apoi sticlele sunt așezate în poziție orizontală, unde sunt ținute minimum două luni de zile, timp în care are loc procesul de fermentație. Drojdiile consumă zahărul din vin și așa se dezvoltă dioxidul de carbon, iar presiunea din vin e de șase-șapte atmosfere.

azuga-rhein-1

În urma fermentației, se depozitează un sediment, iar fiecare sticlă în parte este agitată manual, până când tot sedimenentul se desprinde și se omogenizează foarte bine. Sticlele astfel agitate sunt duse într-o altă sală, unde continuă procesul și urmează limpezirea sau, ca să folosim termenul franțuzesc, remouage.

azuga-rhein-2

După patru-cinci zile, se depune din nou un sediment, pe sticle se marchează cu o cretă specială un semn exact pe poziția în care se află sedimentul, pentru a putea fi urmărit, sticlele sunt înclinate și o lună de zile, de două ori pe zi, sunt rotite și reașezate manual.

azuga-rhein-3

E o operațiune pe care trebuie trebuie neapărat să o vedeți, e fascinant cu fiecare sticlă trece de câteva ori bune prin mâna angajaților. Când tot sedimentul coboară în dop, înseamnă că șampania s-a limpezit și este dusă la degorjare, unde se elimină sedimentul din sticlă. Tot manual, înainte ca sticla să fie pusă pe linia de producție.

Extra brut, brut, sec, dulce.

Crama Rhein e construită la suprafață, iar temperatura se menține grație pereților dubli exteriori, cu pernă de aer la mijloc. Plafonul e construit din piatră sau din cărămidă și e susținut cu șine de cale ferată. Nu pătrund razele soarelui, ventilația este naturală.

azuga-rhein-4

Pe linia de producție de la Rhein se obțin diferite tipuri de spumant, de la extra brut, ce conține 2 grame zahăr, la brut 5-6 grame zahăr/litru, sec 15-20, demisec 35-40, iar demidulce sau dulce sunt comezi speciale.  Trebuie să știți că demisec, în cazul spumantului, e deja dulce.

azuga-rhein-5

Personal, mă declar fană a celui extra brut. Cu care am avut ocazia să fac și trei cocktail-uri, pentru că a fost concurs. Eu le-am numit pe ale mele Rhein on time, Rhein is the new red și Rhein bright like a diamond. Din păcate, nici unul n-a fost câștigător, dar m-am distrat mult preparându-le, iar Robert, cel care a jurizat, a considerat unul dintre preparate demn de un shortlist. :) Pe care l-am băut. Pe cocktail, desigur, că shortlist-ul nu știu unde a dispărut…

Pivnițele Rhen & Cie: O concluzie

Rhein e un loc între locuri. Aș putea să scriu romane despre el, dar nu vreau să mă lungesc. Cert e că două zile acolo mi s-au părut două săptămâni. Am avut parte de o liniște fenomenală, de informații foarte interesante despre un loc atât de frumos și cu atâta tradiție, de un spumant senzațional, acompaniat de mâncare bună, de oameni foarte, foarte, foarte simpatici și de o vreme care, în final, a ținut cu noi și a făcut soarele să iasă.

Dacă vreți să vă încărcați bateriile, la final de săptămână, iarnă sau vară, Rhein e un loc în care o puteți face la superlativ. Eu vreau să mă întorc acolo, vreau să-i duc și pe ai mei să-l vadă.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.