Astăzi a fost prima zi în care, după foarte mulți ani, ani în care am urât iarna, m-am bucurat ca un copil. Pentru că viața are felul ei simpatic de a te trânti la pământ când te aştepți mai puțin, mi-am propus, anul acesta, să iau lucrurile aşa cum vin şi să încerc să văd frumusețea acolo unde am crezut, până acum, că nu exista. Asta poate şi pentru că, ani la rândul, am crezut că există frumusețe în ce nu era :)
Oricum, azi, după ani de zile, am uitat de orice beauty, de orice fashion şi, după două ore de aerobic şi un prânz care mi-a amintit de cel mai frumos loc din lume, Malaga, mi-am tras fesul animal print pe cap, cele mai călduroase cizme în picioare, cea mai călduroasă haină şi am țopăit, la propriu, prin zăpada din Cişmigiu, mai ceva ca un copil mic.
Şi da, iarna poate fi frumoasă, chiar şi pentru o militantă a căldurii şi soarelui, ca mine. Iarna poate fi frumoasă şi oamenii pot fi buni, pentru că aşa vrem noi şi pentru că stă în puterea noastră să facem lucruri.
Dragile mele, bucurați-vă de tot ce aveți: de viață, de soare, de zăpadă, de nasul roşu şi înghețat, de serile leneşe şi de cărțile bune. Ce nu trebuie să fie lângă voi nu va fi. Fiți – sau măcar încercați să fiți – mai bune, mai vesele, în fiecare zi. E cel mai frumos machiaj :)
8 comentarii