Îmi amintesc vag primul sărut: rapid, înfricoșat, parcă, de chipurile a doi adolescenți învăluiți în obscuritatea post-comunistă a unui hol de bloc construit prin anii ’60. Un sărut fugit, șters, parcă hăituit de câini de vânătoare; omorât de frică și de vârsta de 16 ani, dar rămas mereu în amintire. Impregnat în striațiile buzelor, în pori, în simțul olfactiv. Ștanțat în dermă și în circumvoluțiunile creierului. Acolo, pentru totdeauna, sărutul.

Ce legătură ar putea fi între un prim sărut al unei adolescente și un vin? Senzația de pierdere și de plutire, densitatea. Densitatea unui moment care, deși e consumat într-o fracțiune de secundă, te urmărește o viață.

În plus, orice s-ar spune, onlineul leagă prietenii, așa că lansarea ediției limitate de vin Moștenirea, a Cramei Măcin, a fost un prilej de a mă revedea cu prieteni buni și dragi. 

Păstrând filonul tradiției românești, cele 1918 sticle ediție limitată reprezintă un hommage adus celebrării Centenarului. Vinul Moștenirea este un un cupaj de Fetească Neagră și Băbească Neagră. O Fetească Neagră în proporție de 80%, vinificată separat de Băbească Neagră, baricată cât să îi imprime note fine de vanilie și condiment.

Moștenirea e un vin cu o corpolență medie, cu taninuri moi și 13 grade alcoolice, perfect integrate, ce surprinde prin aromele intense de fructe roșii (zmeură, vișine, cireșe coapte), prune, coacăze negre, dar și prin notele florale și condiment dulce. Este un vin tânăr, căruia dacă i se dă ocazia să se mai învechească în sticlă, va spune povestea locului în tonuri aromatice.

Poate fi asociat cu brânzeturi maturate și cu mâncăruri pe bază de carne roșie și vânat. Porc brezat, coaste de miel, tocană de căprioară, rață cu varză roșie sunt doar câteva din sugestiile pentru o asociere de succes.

Despre podgoria Sarica-Niculițel nu știam multe, însă am zăbovit închizând ochii și imaginându-mi acele locuri, după ce am citit descrierea din comunicatul de presă ce a urmat evenimentului de lansare. Citiți și voi, dacă nu mă credeți:

Traversând Dunărea cu bacul, de la Brăila la Smârdan, trecem în nordul Dobrogei. Arsă de soare şi bătută de vânt, aşezată între Dunăre şi Mare, Dobrogea are un profil geografic unic în Europa şi o istorie ce urcă în timp până la creatorii ceramicii gumelniţene si Gânditorii de la Hamangia. Un dig de 13 km uneşte Smârdanul cu Oraşul Măcin, înaintând printr-un decor spectaculos, pe lângă Braţul Măcin sau Dunărea Veche. În stânga, se văd deja contururile Munţilor Măcinului ca nişte spinări de dinozaur; vârfurile lor – cândva mai mândre decât ale Carpaţilor – abia ating astăzi 450 de metri. Cu cât te apropii de Măcin, Dunărea Veche rămâne în dreapta, drumul ei  refăcând în amonte traseul până la punctul în care acesta se desprinde de cursul principal, pentru a înconjura Insula Mare a Brăilei.

Ţinând şoseaua principală, ce duce către Tulcea, intrăm în cel mai vechi areal viticol cunoscut pe pământul Dobrogei – Podgoria Sarica Niculiţel. Măcin, Niculiţel şi Tulcea sunt centrele viticole care formează această podgorie, fiecare cu specificul lui, ceea ce oferă vinurilor trăsături distincte. Formând o linie oarecum paralelă cu Dunărea Veche, pe direcţia nord-sud, centrul viticol Măcin cuprinde localităţile din jurul Munţilor Măcinului. Dealurile Niculiţelului formează un culoar paralel cu Munţii Măcinului şi este al doilea centru viticol al podgoriei, în timp ce Dealurile Tulcei formează cel de-al treilea areal viticol și cuprinde, de la vest la est, localităţile dintre Somova şi Tulcea.

Podgoria Sarica Niculiţel este cea mai veche podgorie a Dobrogei, o zonă cu un pitoresc aparte, ce-şi întinde trecutul dincolo de perioada colonizării romane (în nordul Dobrogei romanii s-au instalat temeinic, încă din secolul al II-lea, construindu-şi o serie de castre pentru apărarea imperiului de atacurile populaţiilor barbare, mărturie stând castrele Arrubium (localitatea Măcin), Noviodunum (Isaccea), Aegesius (Tulcea), Troesmis (Turcoaia) etc.

Viile podgoriei sunt amplasate pe terenuri cu altitudini cuprinse între 50 şi 200 metri, formând amfiteatre largi, cu deschideri către valea Dunării. Relieful este dominat de formele puţin înalte ale unor munţi puternic erodaţi (Munţii Măcinului), resturi ale vechiului lanţ muntos hercinic-cel mai vechi lanţ muntos din Europa.

În prezent, la Măcin, se produce o gamă variată de vinuri purtând amprenta locului, originale în prezentare şi cu un bun raport calitate-preţ. De altfel, drumul vinului în judeţul Tulcea începe la Măcin, mai precis la Alcovin Măcin. Crama Dobrogeana şi Pivniţa lui Terente figurează deja în circuitul turistic, oferind doritorilor degustări de vinuri şi meniuri tradiţionale, însoţite de vinuri obţinute din viile de la Carcaliu şi Cerna. 

Între vinurile albe, specifice Podgoriei Sarica Niculiţel, se numara si Aligoté-ul (soi franţuzesc la origine). Vin sec, corpolent, mineral, “mirosind” a pământ, dar şi a flori, când e foarte proaspat şi tânăr, Aligoté-ul se potriveşte excelent cu peştele de Dunăre, dar şi cu preparatele din brânză de capră sau oaie. Sortimentul de vinuri albe e completat de Fetească Regală şi Tămâioasă Românească (soiuri româneşti), dar şi Sauvignon Blanc, Chardonnay, Viognier şi Muscat Ottonel, soiuri internaţionale, cu foarte bune rezultate în podgoriile româneşti. Vinurile roşii de Măcin se obţin din Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon şi Pinot Noir.