Poezie? Cine o mai bagă în seamă?

Chiar aşa? Câți dintre noi mai citim poezie? Câți dintre noi mai cumpără poezie? Eu am crescut cu poezie. Calea presei, cea pe care am apucat-o, în anul doi spre trei de facultate, s-a datorat poeziei. În loc să-mi fac griji despre cum scap de restanța la Matematici financiare, eu îmi petreceam nopțile scriind poezii. Îmi plăcea, era ceea ce mă făcea să mă simt întreagă.

Între timp, am terminat şi facultatea, am cam terminat-o şi cu joburile în presă, iar poezii n-am mai scris. Nu ştiu dacă spre ruşinea mea, poate că aşa trebuie să fie. Să scriu poezii, să-mi descopăr rostul, să-mi consum pasiunea (care mai e, încă, în mine, doar că latentă), să merg mai departe.

Nu mai scriu poezii (pe hârtie, cel puțin, căci în gând continuu să le scriu zilnic), dar le citesc. De la Iv cel naiv la poezia americană (mai naivă, uneori, decât aceea scrisă de un toddler). Poezia îmi umple viața, alături de alte lecturi, în general. Îmi aminteşte de eul mai bun, mă sensibilizează.

Într-un decor zilnic dominat de mercantilism, există şi momente de speranță. Unul dintre ele e cel construit, gândit, pus în practică de Julius Meinl.

Întrebarea suna aşa: Cum ar fi dacă ai putea să plătești cafeaua de dimineață cu… o poezie?

Şi am mers la conferința de presă, ca să aflu răspunsul. Pe 25 octombrie, în 80 de cafenele Julius Meinl din întreaga țară, versurile au devenit monedă de schimb: consumatorii şi-au putut cumpăra cafeaua nu cu bani, ci cu versuri, în cadrul campaniei JULIUS MEINL “Poezia poate face lumea mai bună”, prin care brandul urmărește readucerea poeziei în vizorul publicului larg.

În urmă cu aproape 3 săptămâni, într-una dintre cele mai ploioase zile din această toamnă, Julius Meinl oferea bucureștenilor o dimineață neașteptat de frumoasă: o parte din trenurile de metrou au circulat, timp de două zile, tapetate cu post-it-uri cu versuri.

În București, versurile au funcționat pe post de monedă în 12 locații Julius Meinl, după cum urmează: Goccia, La Belle Vie, Tress Cafe, Legere Café, Blues Café, Ludic, Green Hours Jazz Café, Energiea, Filos Pub, Les Bourgeois, Bistro Zattara și La Belle Vie Café Boutique.

La fel s-a întâmplat și în cafenele din alte 30 de orașe din țară: Arad, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj Napoca, Constanța, Craiova, Cristuru Secuiesc, Dej, Deva, Galați, Gherla, Odorheiu Secuiesc, Petroșani, Pitești, Ploiești, Rădăuți, Râmnicu Vâlcea, Roman, Sâncrăieni, Selimbar, Sf Gheorghe, Sibiu, Sighișoara, Slatina, Suceava, Târgoviște, Târgu Mureș, Târnăveni și Timișoara. Lista completă a cafenelelor este disponibilă aici.

4 comentarii

  1. Da, eu citesc poezie de cand avean 15-16 ani si o voi face toata viata. Iubesc poezia lui Lucian Blaga. Desi stiu sute de versuri pe de rost de fiecare data descopar ceva nou, un sens pe care pana atunci nu l-am mai vazut.

  2. Spre rusinea mea nu citesc poezie, de fapt nu imi place poezia.Si asta din scoala, atunci cand eram pusa sa memorez strofe intregi ale unui autor pe care nu il intelegeam si care ma enerva teribil.De atunci, am ramas cu ideea ca poezia ma plictiseste si ca nu voi intelege in veci unele versuri.Proza, da, insa poezia nu este pentru mine.

    • Să ştii că aşa se întâmplă cu lucrurile pe care “trebuie” să le facem. E firesc, cred, să-şi piardă farmecul, să nu ne mai facă plăcere, ba chiar să ajungă să ne displacă mult ori total.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.