Azi nu prea am vorbele la mine. Îmi doresc să-l pot înțelege pe Boris Vian, textele lui să nu doară atât de puternic și să nu-mi stârnească cine știe ce curiozități morbide.

De zile bune, fac sport, mult sport, și citesc. Sport, citit, sport, citit. Uneori, mai mănânc. Ba, parcă am băgat și rufe la mașină.

Primăvara de afară mă face confuză. Azi dimineață, când am ieșit de la sală, în soarele ăla cald, m-am panicat. Am fugit repede în casă, de teamă că s-ar putea să-mi placă prea mult și că o să dispară. Gânduri de copil tembel, deh.

Fotografiile de mai jos sunt făcute în Paris, la începutul lunii decembrie. Nu intenționasem un outfit, dar s-a nimerit. Și al naibii Paris, fără să mă fi dat pe spate, fără să fi existat între noi chimia aia care să ne supună unul în fața celuilalt, al naibii Paris, mi-e dor de el.

Port pulover, mănuși, ochelari H&M, rochie Motivi, ghete Otter.