Se întâmplă, uneori, să nu iasă cum ne dorim. Se întâmplă, la fel de uneori, să ne pierdem drumul, să nu mai înțelegem ce naiba se întâmplă. Buna mea prietenă scria, foarte recent, un status pe care mi-aș dori să-l citească fiecare om de pe planeta asta. Sună așa:

Nu știu dacă vreunul dintre voi realizează cu adevărat importanța alegerilor din viață, a sacrificiilor și compromisurilor. Le faceți din teamă, din ușurință, sau din inerție. Nu există autopedeapsă mai mare. Acționează ca un bumerang. Și nu vă doresc să înțelegeți ce zic abia când va nimerește.

Și da, au fost compromisuri, am făcut alegeri, știu și cum e cu sacrificiile. Și am greșit. De multe ori. Dar, cumva, în căutarea iertării, viața mi-a confirmat că, de fapt, nu greșisem. Cumva, faptul că am crezut că greșesc m-a adus în fața confirmării că, de fapt, lucrurile așa trebuie să stea. Iar dacă ar fi trebuit să stea altfel, atunci… Well, ar fi stat altfel.

Mic moment filozofic încheiat, să trecem la fuste. :)

Ador fusta asta, nu doar pentru că-i a mea, ci pentru că m-a salvat de multe ori când a trebuit să fiu gata rapid și să arăt cât de cât. În continuare cred în combinația alb-negru, însă trebuie să recunosc că vara mi-e ceva mai greu să o port. Nu mă întrebați de ce, că am și albe, și negre. Ciudățenie de om ce sunt. Așa, să revin.

Sandalele, spuneți voi. Luuuuv <3. Inițial, mi-au făcut niște bășici de-am crezut că nu mai ajung acasă. Am rezolvat cu plasturi și, între timp, nu mai am probleme cu ele.

Geanta e de la magazinul “Mama”, da’ p-asta n-am ciordit-o, am căpătat-o :) E frumoasă, da’ uitai să pun focusul pe ea. Are și plăcuță dă’ metal, cu numele brandului, pentru ăia de-și scot etichetele p-afară :))

Și gata, c-am vorbit cam mult.

Port top no name, fustă Stradivarius (de aici), geantă Betty Barclay, sandale Zara.

Kisses and hugs!