Uneori, tăcerea e cea care vorbește cel mai mult. Am tăcut mult anul ăsta și o să mai tac. Pe cât de vorbăreață sunt, pe cât de mult îmi plac cuvintele și chipurile oamenilor, când reacționează la cuvinte, pe atât de mult am învățat tăcerea. Și voi continua să tac în anumite privințe.

Am petrecut un Crăciun cald, m-am rupt un pic de agitația online-ului, dar și de cea a offline-ului. M-am gândit mult, am pus puțin lucrurile on hold și am încercat să respir. Am cam uitat cum se face asta, în ultimul an.

În 25 decembrie, când e și ziua mea de naștere, ca un copil tembel ce încă sunt (și cred că o să rămân la fel), am ieșit să alerg. A fost unul dintre momentele alea spontane, care îți dau energie și care te încarcă pentru încă un an. A fost un 25 decembrie cu 16-18 grade Celsius, cu 11,5 kilometri perfecți, cu căldură în și în afara sufletului. A fost un 25 decembrie de parcă cineva ar fi făcut o vrajă…

Am ales să nu urez nimic pe blog, deși m-am gândit mult la voi, cei care ați fost cu mine anul acesta. Sper că ați avut un Crăciun așa cum vi l-ați dorit.

Eu am adăugat un an la vârstă, un an din care sper să fi învățat ceva. M-am schimbat destul de mult însă drumul e lung. În momentul în care vă scriu, sunt un amestestec de lucruri, de stări, de momente.

Sper să vă fie minunat anul ce urmează, să aveți sănătate și tot ce vă doriți să devină realitate!

Gânduri bune! Vă mulțumesc pentru că mă citiți!

Special thanks to © Shutterstock, for putting in my birthday present box all the lovely photos