Nu, eu nu-s dintre cei ce spun “never say never“. Cred că subestimăm puterea lui “niciodată”. Cred că “niciodată” poate schimba vieți. “Niciodată nu o să mă mai vezi” sau “Niciodată nu o să mai mănânc carne“. Şi cursul unei vieți se schimbă. Ca-n puerilul The Butterfly Effect, ori ca-n fratele lui mai devreme venit pe lume, film cult, Memento.
Niciodată aripile unui fluture nu bat identic, niciodată ochii nu-s la fel, şi nici clipirile de gene. Poate sună ciudat ce scriu eu aici. E, în definitiv, un blog de fashion & beauty, iar frumusețea interioară ar trebui să ne însoțească şi atunci când părul ne devine alb, pielea se ridează şi învățăm să facem brioşe pentru nepoți.
Niciodată nu ne dăm seama cu adevărat de ce avem până atunci când nu mai avem. Un truism ridicat la rang de parolă de acces în Paradis. Ai priceput asta, ai găsit calea către fericire.
Un bun prieten, cu vreo 50 de ani mai în vârstă decât mine, mi-a spus, cândva – într-o altă viață, când soarele strălucea aprig şi zâmbetul meu era limpede – “Fiecare lucru, bun sau rău, ți se întâmplă ca să înveți ceva din el. Şi o să fie bine, copil bun!“.
I-am promis că n-o să uit niciodată asta.
You can’t change who people are without destroying who they were.
– The Butterfly Effect
Trust yourself, trust your own judgement. You can question everything, you can never know anything for sure.
– Memento
Şi am un joc al meu cu viața, un şotron etern, pe care-l sar eu cu mine.
Jocul e aşa: la finalul zilei, al vieții, al textelor citite sau scrise, la finalul vârfurilor părului iubitei, la finalul bretonului amantei, la finalul lumii, al cozii de unicorn, la finalul fulgului de gâscă din perna pe care-ți pui finalul de zi să se odihnească, la finalul cănii de cafea, la finalul prieteniilor, iubirilor, dramelor, la finalul finalului, când viața ți se va derula prin fața ochilor, pentru ultima dată, te poți uita la tine împăcat?
Da, ştiu, e un joc brutal. Iar pe măsură ce se aştern anii pste faptele noastre, devine şi mai dureros. Pentru că ştii că undeva, în viața ta, ai greşit într-atât încât nu vei mai putea fi niciodată fericit. Dar fiecare cu alegerile lui. Cât despre mine, îmi place să țin în dulapuri doar haine şi pantofi, nu şi schelete ale unor vieți trecute sau viitoare.
P.S.: N-am să renunț niciodată la crâmpeiele mele de aici sau din alte spații în care sunt eu, cu buricele degetelor pe tastatură, cu ochii-n monitor, cu gândurile în universul meu, în care everything was beautiful and nothing hurt. Eu scriu; scriu şi atunci când, fizic, nu o fac. Scriu mereu, în minte, frenetic, nu concep viața fără scris. Aşa că, din când în când, îm marea de beauty, fashion, lifestyle, o să mai citiți şi astfel de crâmpeie din mine.
Să fie soare!
3 comentarii