Am văzut, și eu, după o mie de ani, manelele de pe scena Gopo. Mă feresc, de ani de zile, de discuții despre politică, rase, orientări sexuale, etnii, nivel de studii, meserii. De ce? Păi, dacă spui că rromii sunt egali oricărei alte persoane de pe planeta asta, prea multă lume se uită prea urât la tine. Dacă vorbești cu femeia de serviciu, prea multă lume se uită prea urât la tine. Dacă te îmbrățișezi pe stradă cu o fostă colegă ce poartă hijab, prea multă lume se uită prea urât la tine. Dacă accepți minoritățile sexuale, prea multă lume se uită prea urât la tine.

Nu ascult manele. Nu îmi plac, nici nu-mi displac; nu ascult pentru că îmi plac mult mai multe alte feluri de muzică, nu pentru că sunt manele. La fel cum nu ascult muzică machidonească, hiturile anilor ’80 sau reggaeton. Nu le ascult nu pentru că le-aș desconsidera, ci pentru că altele vin primele în playlistul meu.

Dar de la asta la a avea o reacție precum cele pe care le-am văzut în publicul de la Gopo, să ne ferească sfântul… Păi, unde e toleranța, unde e acceptarea tuturor etniilor? De ce ne e încă rușine, în 2019, dacă pe o scenă cântă rromi? Că nu se asortează cu pantofii cu toc sau cu papioanele? Că nu sunt în engleză sau pentru că nu căutăm să înțelegem și să acceptăm culturile din jurul nostru? Am avut colegi rromi, în presă, oameni extrem de buni, de săritori, de curați – din toate punctele de vedere. Când șefa (româncă româncă, btw) chiulea săptămânal, cine credeți că-mi ținea spatele? Colegul rrom, exact.

Am avut ocazia să cunosc o mulțime de cetățeni de etnie rromă. Aveau două mâini, două picioare, doi ochi, respirau la fel ca mine. Nu știu și nu mă interesează cine sunt Adi Minune, Florin Salam sau Dan Bursuc. Ba mai mult, pe ultimii doi i-am încurcat dintotdeauna. Nu știu cu ce altceva se ocupă maneliștii, în afara actului artistic și nici nu cred că are vreo relevanță. Ceea ce fac ei pe o scenă e un act artistic. Și atunci, ce ne deranjează? Că ne pute a fum de șatră ancestral? Că au o istorie? Sau pentru cele câteva procente care fac ce fac prin țară sau prin străinătate? Știți câți români își fac veacul prin pușcării?

Da, ascult și-mi place de mor Mahala Rai Banda, Gipsy Casual, am fost la concert la Damian Drăghici, sunt cel mai mare fan al muzicii lăutărești și îmi doresc să învăț să vorbesc romani. Sunt româncă, așa m-am născut, nu mi-am ales nația. Sunt mai om pentru asta? Sunt mai om dacă ascult operă?

Ce am văzut la Gopo în sală îmi dă fiori pe șira spinării. Îmi e realmente frică de contextul în care trăiesc. Pentru mine și pentru copilul meu. Pentru noi, îmi e rușine că nu știm să acceptăm, să învățăm și să iubim necondiționat.