Mi se întâmplă și mie și nu e bine: uităm, adeseori, de lucrurile simple. Ajungem să le prețuim când ceva ni se întâmplă sau când ceva ne atinge atât de tare sufletește încât ne dăm seama că timpul nu stă în loc.

Personal, mă gândeam zilele trecute că, dacă ar fi să se întâmple o neîntâmplată, nu prea aș fi complet împăcată. Sunt lucruri pe care nu le-am spus, sunt altele pe care mi le-am reprimat, din motive cât se poate de bune și de serioase, la momentul respectiv.

Nu știu dacă vi se întâmplă să aveți acele momente, nici nu știu cum să le numesc, acelea în care, cu ochii ațintiți spre neonul sălii în care am făcut aerobic, în ultimii șase ani, mă văd acum doi ani, mă revăd în ipostazele de atunci. Momente în care trec prin locuri prin care am mai trecut și altcândva, doar că într-o altă variantă. Și oftez și doare.

Nu știu dacă aveți cizme pe care să le evitați pentru că drumurile făcute în ele dor prea tare în suflet. Sau jucării din pluș pe care le-ați da, dar vă doare când dați timpul înapoi….

Ce perorez eu aici e pentru a vă spune să prețuiți și să cântăriți cu atenție fiecare clipă pe care o trăiți. Să pupați pisicile și câinii, să iubiți florile, să vă placă să ștergeți praful, să iubiți mirosul rufelor proaspăt spălate și călcate. Să prețuiți fiecare clipă, fiecare sunet, fiecare pas pășit înainte.

Să recunoașteți viața atunci când o vedeți și să vă bucurați de ea.

Paște liniștit, dragilor!

Lonely rabbit on © Shutterstock