E deja a doua zi şi eu încă nu-mi pot şterge rânjetul de pe față. Mă doare aproape fiecare centimetru din mine. Ştiți că vă povesteam, cam acum o lună, că am început ceva. Ei, bine, weekend-ul acesta am reuşit să termin ce am început. Pentru moment. Pentru că-i ca un drog.

De ieri după-amiază, sunt “INSTRUCTOR SPECIALIZAT THAI-COMBAT”. A fost greu, a implicat mult efort fizic, şi mai mult efort psihic. A fost o luptă a mea cu mine. Eu, rățuşca cea urâtă, cu probleme serioase la un picior, de cele mai multe ori scutită de sport, cândva cu aproape 20 de kilograme în plus.

Când mi-a fost mai greu, sportul a fost ancora mea în realitate. A fost reperul zilei, a fost ora sau orele în care mintea mea se odihnea, iar corpul meu făcea ceva util pentru el. Au fost momente când mă îngrăşam, deşi făceam sport mult. N-a contat. Atunci mi-am dat seama că eu nu fac sport ca să slăbesc, ci că a devenit un stil de viață pentru mine. Că vreau mai mult. De unde şi ideea de a urma un curs de calificare.

Şi asta am făcut. Am avut norocul să găsesc un curs minunat, unde am învățat foarte mult, alături de nişte oameni extraordinari. Pentru cei sau cele interesate, Masterclass se numeşte locul unde pasiunea mea a căpătat şi o altă formă.

Mai am multe, foarte de multe de învățat. mai am foarte multe de corectat. Şi ştiu că o să sune aiurea, dar când ai pasiune, să fii tot mai bun e singura opțiune.

Sunt frântă şi fericită. Fericită.