Îmi e dor de....

Îmi e dor de….

Nu-mi place soarele, nu mi-a plăcut niciodată. Sunt o fată a ploii. Mă motivează norii mari, grei, gri, pufoși, care aduc ploaie. Mă motivează ploaia. Ploaia aceea torențială, care se varsă în pământ. Suntem, oricum, o apă și un pământ. Cred că starea mea din zilele, din săptămânile astea e de dor. Îmi e dor de …

Portugalia.

O sesiune de alergat afară, pe Lia Manoliu, în aerul rece și tăios, dar atât de curat…

De singurul om care mă înțelege.

Dor de un concert pe stadion. Unul cum numai Muse știe să facă.

De mine, mai slabă cu vreo 15 kg.

De mine, mai veselă. Cea de cândva.

De orele de bag boxing de la World Class.

De calm, de liniște, de senin.

De oameni, când erau oameni.

Și citatul de astăzi:

I sometimes longed for someone who, like me, had not adjusted perfectly with his age, and such a person was hard to find; but I soon discovered cats, in which I could imagine a condition like mine, and books, where I found it quite often.

Dacă nu ați dat încă Subscribe celor de la DJ Project, vă recomand să o faceți. Într-o lume tot mai surdă și mai mută, oamenii ăștia continuă să facă lucruri atât de frumoase din notele muzicale.

Sâmbătă liniștită, dragilor!

3 comentarii

  1. Ce ciudat. N-am stiut niciodata ca nu-ti place soarele.
    De unde ne dam seama ce putin cunoastem din oameni

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.