Frumusețea e zâmbet. E-n șosete groase de iarnă și-n papuci pufoși, în vrăji care cheamă taxiuri la timp și în tobe de tinichea. E binele camuflat în dinți care se arată cu poftă, râzând. Frumusețea e în dimineți cu sacouri și în kilometri făcuți în seri de vară, mână-n mână, vorbind prostii. În broccoli și-n bilețele strecurate sub ușă, în mici prostioare, găsite pe te miri unde, în urechile mari de Dumbo și-n drumuri însorite spre locuri nicicând călcate.

Frumusețea e în obediență și-n rebeliune, în pahare sparte și-n certuri, în tricouri cu Kermit și în ciuperci din ceramică. În teamă și-n curaj. Frumusețea e în oamenii care se tem, care se bucură, în cei ce ridică frunze amorțite de toamnă, roșiatice și trecute prin veri cu arșiță. Frumusețea e în sticlă. Da, în sticla ordinară de geam, la fel cum frumusețea e în crăpături, în fisuri, în rupturi, în ruperi, în frângeri, în dureri. Frumusețea e în picăturile de transpirație, în lacrimile de pe gresia gri, în bulinele din pernă, în Carrefour și pe camerele lui de luat vederi și-n Băneasa și-n infinit.

Frumusețea e în texte pe blog, în sorbeturi de lămâie, în replici pe Facebook, în scaunele cele mai din spate de la Romexpo. În peștele prins în supermarket, în prostiile cu Hello Kitty și-n lucrurile serioase, în hârtii arse și-n caracatițe, în sticle cu vin și în clanțe de uși de magazin, pe care le atingi și ard.

Frumusețea e în iubire. În lipsa ei, e doar subzistență, rezistență, “hai că mai poți”.

Dincolo de tuburi, cutiuțe, creme, farduri, pudre, inovații, dincolo de lansări și de evenimente, frumuseța e în mâini, în suflet, în ochi. Eu sunt la finele unei săptămâni grele, în care darul cel mai mare ar fi somnul. Oriunde ați fi, orice ați face, vă doresc să fiți iubite. Fără asta, nu putem fi frumoase.

Flamingos are beautiful on © Shutterstock