Trebuie să recunosc că sunt destul de tristă azi. Nu îmi plac oamenii ipocriți, nici mincinoșii, și nu am știut niciodată cum să reacționez altfel decât să tac și să-mi văd de ale mele. Când îți sunt și apropiați, însă, e ceva mai greu să nu te doară.
În momente din astea, nu prea știu ce să fac. Mă blochez, obișnuiesc să tac, nu pentru că îmi propun, ci pentru că nu am reacție. Și e trist. Dar poate că are și tristețea frumusețea ei. Oricum, gândul din ultimele zile a fost acesta: Câtă decență, câtă bunătate, câtă sensibilitate și dăruire se pot afla în sufletul unui copil aparent, și subliniez aparent, simplu, de provincie, și cât de frumos poate fi el în fața unor fețe machiate, aranjate, titirisite și cu pretenții de Capitală, cu miere pe buze, dar cu venin în suflet.
Life has its funny ways…
Fiți frumoase, fiți bune! Vă las cu ceva sincer. :)
Beauty from Shutterstock.
3 comentarii