Știți treaba aia cu the rotten apple? Ei bine, zău că o iau razna când văd domnișorici frumoase, cochete, elegante, care, dincolo de faptul că mănâncă pe stradă, în loc să lase în urmă dâre de parfum și de bună creștere, lasă ambalaje de covrigi, coji de banane și diverse alte lucruri. Bleah!

Ce pretenții să mai avem la a nu arunca la ghenă electrocasnicele stricate și de a le duce la puncte de colectare, când, în 2015, femeile aruncă gunoaie pe străzi? Dar încerc să văd lucrurile și din perspectiva cealaltă, a omuleților care sunt atenți nu doar la shopping, ci și la dropping. Adică a celor ce-şi fac timp să ajungă la un punct de colectare, să se debaraseze de niște chestii aparent inofensive, dar cu potențial de a ne îmbolnăvi dacă-s aruncate la voia întâmplării.

Dragi bărbați, respect!

Și nu știu dacă e doar părerea mea, habar n-am dacă s-au făcut studii ori statistici în sensul ăsta, dar eu rareori am văzut femei că depun la punctele de colectare electronice și electrocasnice. De regulă vezi câte un bărbat cărând în brațe bunul, dar vechiul și stricatul lui prieten televizorul, sau mergând în pas vioi spre un centru de colectare cu inamicul lui de weekend, aspiratorul. Cei care îmi adresează, cel mai adesea, întrebări despre RoRec, sunt puținii cititori bărbați ai Macnetize.com.

E adevărat, în general, vorbim despre obiecte voluminoase, pe care ori trebuie să le care un bărbat, ori vin și le ridică de acasă cei de la RoRec. V-am mai povestit despre cum puteți chema pe cineva să ridice, chiar din locuință, electricele sau electronicele stricate sau de care nu mai aveți nevoie. Se numesc deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE, pe scurt) și le veniți de hac cu efort minim și gratuit dacă sunați la TelVerde 0800 444 800. E atât de simplu.

Dar să revin. E uimitor câte porcării pot aduna femeile. Dacă prin haine și prin cosmetice am obiceiul de a tria mai des, nu la fel fac cu electrocasnicele. Și când mi-am dat seama cât spațiu am câștigat, când le-am adunat pe cele nefuncționale sau de care nu mai am nevoie, a fost ca după o sesiune de shopping. Glumesc, dar, sinceră să fiu, țineam degeaba destule DEEE din astea.

Unde arunci epilatoarele şi fiarele de călcat

Spre exemplu, cred că un muzeu al epilatoarelor ar fi încântat de primul meu epilator, cu tot cu a lui husă. Nu mai funcționează, însă odihnea, liniștit, chiar în husa lui, în dulapul din baie. La fel și un set din acela de ondulat părul, cu mai multe capete: de ondulat, de îndreptat etc. Pe un alt raft din baie, două fiare de călcat.

Mno, unul funcționează și va ajunge într-o locuință unde e nevoie de el, însă cel de-al doilea ocupa spațiu inutil. O pungă plină cu electrocasnice. Ei, imaginați-vă o pungă din asta la zece femei, în România sunt cam zece milioane de femei. Unde-i frumusețea când pungile ajung la ghenă, de acolo la groapa de gunoi, unde se descompun în metale grele și în tot felul de compuși chimici?

Eu am zis și voi continua să zic că fără sănătate nu există frumusețe, la fel cum cred că fără puțină preocupare nu există frumusețe. Punga mea cu electrocasnice stricate stă cuminte, în hol, și așteaptă o după-amiază ceva mai răcoroasă. Va ajunge la unul dintre punctele de colectare RoRec, și nu în plămânii mei, peste o vreme.