A trecut multă vreme de când am scris un text despre favoritele lunii și, cumva, mi-a lipsit genul ăsta de text. Mă credeți că, de foarte multe ori, le căutam în propriul blog și îmi găseam acolo inspirația? Așadar, m-am gândit să reiau genul acesta de articol și sper să vă fie și vouă de folos.

E adevărat că sunt favoritele din noiembrie și că noi suntem la sfârșit de lună decembrie, însă apucasem să le grupez, să fac ilustrația și să scriu despre aproape toate produsele, doar că nu reușisem să termin materialul. Am reușit zilele astea și am zis că ar fi păcat să nu îl public. Cine știe, poate vă inspiră.

Guerlain Abeille Royale a fost în variantă mini/sample, l-am primit cândva, undeva, nu mai știu exact (cred că la un eveniment Douglas) și am dat peste el când aveam nevoie de un toner, de un produs pe care să îl folosesc după curățarea tenului. Mi-a plăcut extraordinar, de la textură – apoasă, dar ușor gelatinoasă, până la ingrediente (aici, lista completă). Mă bate gândul să îl iau în variantă full-size.

Melkior Waterproof costă 44,90 lei (dacă nu cumva se nimerește vreo promoție, ei au des reduceri) și se bate, cu șanse mari de câștig, cu multe alte mascara de fițe, al căror preț sare de o sută de lei. Pe cât de rezistent e, pe atât de ușor se demachiază. Alungește genele, oferă și ceva volum și nu de puține ori am fost întrebată, atunci când îl aveam aplicat, dacă acelea sunt genele mele naturale.

Mi-am cumpărat pudra Essence Mattifying laolaltă cu alte produse Essence. Nu pot să spun că mă omor după ea, dar, la mai puțin de 20 lei, mi se pare o pudră corectă, corespunzătoare. Mă așteptam ca efectul de matifiere să dureze ceva mai mult. Între timp, am descoperit o altă pudră care ajută mult un ten gras, dar vă voi povesti mai multe despre ea la favoritele lunii decembrie.

Dacă și voi aveți zile în care vreți și aveți nevoie să vă machiați, dar nu vreți să simțiți senzația aceea de ten încărcat de-a lungul unei întregi zile, Topicrem Hydra+ Radiance Tinted Cream poate fi o soluție. Are SPF 40 și un tub de 40 ml vă ține luni bune. Are o acoperire medie și, chiar dacă e hidratantă, tenul meu a arătat bine până la șase ore, atunci când am folosit peste aceasta o pudră matifiantă. O găsiți pe Optimashop.

Seventeen Mattifying Setting Mist e unul dintre produsele-mimune, pe care eu le-am descoperit anul acesta. Pur și simplu mi se pare că face orice machiaj să reziste mult mai bine și mai frumos. Dacă vă confruntați cu ten mixt sau gras și vreți să aveți mai mult control asupra machiajului, acesta mi se pare cel mai bun produs de acest fel dintre cele pe care am avut ocazia să le încerc (fără să vreau, prima comparație care-mi vine în minte e cea cu Urban Decay Fixation All Nighter Make-up Setting Spray pe care îl întrece cu mult).

Am avut ocazia să testez toate nuanțele rujurilor Rimmel London Lasting Finish Extreme. Da, pe toate opt, opt zile la rând. Au o consistență cremoasă, nu usucă buzele, iar forma rujului permite o aplicare corectă și rapidă. Cele mai multe dintre nuanțe sunt foarte naturale și mi se pare că se potrivesc oricărui timp e ten, culoare de păr etc. Există și două sau trei nuanțe mai tari, mai închise, foarte frumoase, dar care pe mine nu mă avantajează. Finishul e mat, dar nu uscat, iar rezistența e de câteva ore.

La numerele șapte și opt sunt două produse ale unui brand pe care eu îl ador, Love Beauty & Planet. Șamponul și masca cu murumuru butter (eu mereu îi zic maramara :P) și trandafir au fost primele pe care le-am încercat de la ei. Le-am folosit și separat, și împreună, ca să-mi fac o idee cât mai corectă.

Șamponul curăță extrem de bine, dar delicat, lasă părul lucios, hidratat, dar fără să îngrașe scalpul. Masca e una dintre cele mai bune ever. Dacă vă confruntați cu vârfuri despicate, uscate, care au nevoie de ceva TLC, give it a try. 

Căutând cadouri din zona de beauty și îngrijire, am găsit produsele Love Beauty & Planet la Douglas, la niște prețuri foarte bune. Existau chiar și cutii cadou, foarte frumoase, din ceva lemn, genul acela de cutie pe care o puteți folosi ulterior. Eu le-am găsit în magazinul Douglas din Mega Mall, bănuiesc că se mai găsesc și prin alte malluri.

La capitolul îngrijire corporală, de când s-a instalat vremea mai rece, am abuzat de Nivea Body Soufflé cu aromă de cocos și ulei de monoi. Se aseamănă cumva cu acele body yoghurts de la The Body Shop, se absoarbe foarte repede în piele, însă mi se pare că hidratează mai bine și că are un miros mai persistent.

Parfumul Girls Can Do Anything, de la Zadig & Voltaire, e pe terminate. E un parfum intesn, dens, special, potrivit pentru foarte multe ocazii. L-am purtat și vara, dar mai rar, iar pe timp de iarnă e parfumul către care m-am îndreptat adesea. Miroase a pară, flori de portocal, tonka, mosc și vanilie, dar eu aș spune că miroase a girl power.

Cartea “Iubire cu i mic”, a lui Francesc Miralles, a fost așa, ca o ploaie de vară pe asfaltul încins. Aparent simplă, dar plină de enunțuri profunde, mie una mi-a oferit o pauză de la cotidianul meu și m-a trimis într-un cotidian populat de personaje frumoase, unice, potențate fiecare de celelelalte. O poveste de dragoste aparent siropoasă, dar pretext pentru anumite adevăruri existențiale. Și chiar dacă mă ferec să citesc cărți în al căror titlu apare cuvântul “iubire”, îmi pare bine că m-am lăsat convinsă de o copertă cu o pisică și îi mulțumesc încă o dată Cristinei că mi-a împrumutat-o.

De aici, o scurtă descriere:

Roman inspirațional și comedie romantică, acest bestseller internațional, aflat pe lista celor mai bine vândute cărți în Spania, Statele Unite și Germania, fiind tradus deja în peste 20 de limbi, e o bijuterie literară, în care veți găsi referințe livrești amestecate cu istoria plină de magie a lucrurilor mărunte. Pentru că, adeseori, dragostea se ascunde în detaliile cele mai neînsemnate.

Când Samuel, un profesor universitar singuratic, se trezește în ziua de Anul Nou, e convins că nimic nu-i poate schimba viața monotonă, până când un musafir neașteptat se strecoară în apartamentul lui din Barcelona și refuză să mai plece. Apariția lui Mishima, un pisoi vagabond, devine un fel de catalizator care-l face pe Samuel să se desprindă de cărțile, filmele străine și muzica clasică favorite și să pornească în călătorie spre locuri unde nu mai ajunsese niciodată, ca bunăoară casa de alături, și să se apropie de oameni pe care n-ar fi crezut că o să-i cunoască, asemenea lui Felix, un bătrân redactor bizar de la mansardă, sau Valdemar, bărbosul cu manuscrisul despre fața ascunsă a Lunii de la cafenea. Mai mult chiar: motanul îl va ajuta să se întâlnească din nou cu o misterioasă femeie din trecutul lui, Gabriela, pe care nu mai spera s-o revadă.

M-am lungit din nou, deși mereu îmi propun să nu o fac și să mă rezum la o listă mai scurtă și la mai puține detalii. Dar, ce să fac? Rămân o nostalgică a cititului de bloguri, poate pentru că e un conținut care, spre deosebire de Instagram sau de alte canale, nu se pierde niciodată. Sper că textul meu vă va fi de folos, iar dacă aveți întrebări sau sugestii, mi-ar plăcea să ne auzim în comentarii.