Eleganța ariciului, Alladin, Freud, Enescu și Ziua Z

Eleganța ariciului, Alladin, Freud, Enescu și Ziua Z

Lucrurile se întâmplă prea repede. Lumea aleargă prea mult. Nimeni nu prea înțelege de ce, dar continuă să alerge. Am avut, în ultimele săptămâni, câteva momente în care, deși încerc să învăț să nu mai am nici un fel de așteptări de la oameni, am fost dezamăgită. Au fost momente în care mi-am dat seama că, oricât de “sensibilă”, de naivă” sau de “fraieră” aș fi, pentru mine, viața nu e role-play.

Nu sunt cineva acasă și altcineva la muncă sau într-o relație. Nu știu și nici nu vreau (si mi se pare cea mai moartă viață să trăiești așa) să fiu alceva și altcineva decât sunt, să îmi ajustez nu doar discursul discursul în context, ci și personalitatea.

În fine, lăsând filozofeala la o parte, am eu o vorbă: atunci când nu ai idee ce să faci, citește. Citește mult, citește orice, nu conteaza că e Heidegger sau Rodica Ojog Brașoveanu, important e să citești.

Am terminat de citit câteva cărți bune, în ultima vreme, dar tot în urmă sunt cu lista de pe Goodreads (mă găsiți aici). Am ascultat muzica de tot felul și am experimentat o mulțime de lucruri noi. Despre doar câteva dintre ele, pe scurt, astăzi.

Carte: Muriel Barbery | Eleganța ariciului

Pur si simplu, una dintre cele mai bune cărți citite de mine vreodată. Întâmplarea face că nu am putut să o citesc din prima. Am abandonat-o după vreo 30-40 pagini, și nici nu m-am gândit că o voi reciti vreodată, așa de tare mi-au displăcut acele prime pagini.

Dar știți voi vorba aia cu “Don’t judge a book by its cover”?

Când am pus din nou mâna pe ea, m-a răvășit și m-a purtat prin toate stările. Am descoperit unul dintre cele mai frumoase personaje feminine din literatură, în ciuda urâțeniei ei fizice auto-declarate. Și mi-am amintit că mai e posibil să existe oameni în lumea asta și că bunătatea, finețea, superioritatea nu au limbă, rasă, etnie ori condiție socială.

Mi-ar fi greu să povestesc despre ce e vorba, dar, dacă ar fi să încerc, aș spune că despre oameni și despre omenie. Despre acea omenie de care avem tot mai multă nevoie în zilele astea, despre răbdarea de a privi dincolo de chipuri, despre profunzime și despre șansă. Despre cunoaștere și despre adevărata înțelepciune, despre aparențe și despre esențe. Despre iubirea de semeni, în ciuda urii primite.

O carte ce trebuie să fie lectură obligatorie.  

muriel barbery eleganta ariciului nemira

Muzică: Funky Synthesizer 2.0 | Adrian Enescu

Nu, nu-i vorba despre George Enescu, așa cum îmi spunea cineva, când i-am trimis piesa mea preferatăde pe albumul ăsta, Plopi Impari. Habar nu am dacă e o nostalgie după genul de muzică pe care îl auzeam pe când eram copchilă sau dacă e soundul super fresh imprimat de anii 2015. Cert e că piesa asta e una dintre preferatele mele din toate timpurile. Dincolo de muzică, versurile sunt poezie. Iar întreg albumul e unul de colecție. Uite-așa am ajuns să îmi doresc un pick-up și să-i ascult pe băieții aștia de pe vinil.

Film: Freud, Ziua Z și Alladin (ăla dublat în română)

Și o să încep cu Alladin, pentru că e primul film dublat care mi-a plăcut mai mult decât cred că mi-ar fi plăcut originalul. Versiune pe care nu am apucat să o văd încă, din păcate.  Și chiar dacă Will Smith, unul dintre preferații mei, are un rol consistent și îmi doresc mereu să îl aud jucând, de data asta mi-a mers la suflet Dan Helciug și nu am simțit că-mi vine să închid televizorul, ba chiar m-a ținut și mai aproape de micul ecran.

Ziua Z: Apocalipsa e cu Brad Pitt, zombies și cred că asta spune tot. Mă rog, eu aș fi preferat să fie cu Johnny Depp și cu zombies sau cau Matt Damon și cu zombies, dar dacă atât s-a putut, merge și așa. E mișto pentru suspans, pentru ritmul alert, pentru, cred eu, numărul maxim de zombies/metru pătrat ever in a movie. Pentru că e unul dintre puținele filme în care Brad Pitt are freza aia pe care o avea primul meu iubit :)

Freud e un serial Netflix și mi se pare destul de slab, cel puțin în raport cu ceea ce așteptam (cel puțin, după titlu…). Nu se duce aproape deloc în zona de psihanaliză, ci e mai bine de 90% scăldat în alte chestii care frizează lumea spiritelor, personaje fantastice etc. E work in progress, încă încerc să-mi dau seama dacă-mi place sau nu, dar actorul pricipal merită osteneala.

Altfel, am început să citesc vreo șase cărți (dacă aveți cont pe GoodReads, ne vedem și pe acolo), însă nici una nu mă încântă atât de mult cât să o și parcurg până la final. Și și mai altfel, mă bate un gând să încep să învăț chineză. Înțeleg că nu e tocmai ușoară și cred că fix de asta mă atrage. Recomandări?

 

2 comentarii

  1. Multumesc pentru recomandari!

  2. Excelenta cartea, big like!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.